I'm immortal (#ID 2)

3. Reuniune de familie

Maya

-Invitaţie la cină?

Raquel ridică din umeri. Rhinna se agita prin încăpere, evitând pe cât posibil să fie ea cea luată la întrebări. De obicei, Raquel se ocupa de lucrurile astea şi ea era cea mai responsabilă dintre toate. Brianna nici măcar nu era prin preajmă. Ai fi crezut că făcea ceva folositor, că deschidea un alt portal pentru fantome către lumea cealaltă, dar era greu de zis. Vrăjitoarea cu greu mai făcea ceva folositor zilele astea.

Rhinna, însă, privea îngândurată pe o fereastră. Mintea ei era departe, parcă pe altă lume. Iubitul ei, Ben, nu era prin preajmă, ceea ce îmi ridică anumite semne de întrebare. Însă nu am spus nimic cu voce tare, ci mi-am reîndreptat atenţia spre Raquel.

-Da, mi-a răspuns ea. Vrem ca tu şi Christian să rămâneţi în această seară. Am găsit o vrăjitoare prin zonă pe care aţi dori să o întâlniţi... cu siguranţă.

Christian se încruntă, iar eu i-am urmat exemplul. Raquel ne privi curioasă.

-Ce s-a întâmplat?

Am ridicat din umeri.

-Cine este această vrăjitoare? am întrebat în schimb.

-Nu ştiu, Brianna a găsit-o. Apropo, fata asta e atât de ciudată zilele astea...

-Credeam că mereu e o ciudată, am întrerupt-o.

Christian ridică un deget în aer.

-De fapt, are şi momentele ei. Nu e chiar atât de rea.

Raquel îşi ridică ambele sprâncene în direcţia lui şi îşi încreţi şi fruntea ca un bonus. Christian ridică din umeri, iar eu l-am luat în braţe. Imediat, şi le-a deschis şi el pe ale lui ca să mă cuprindă la pieptul lui. Capul meu era acum acolo unde inima lui bătea cu rapiditate. Raquel ne privea cu un zâmbet sincer pe buze, pe care i l-am întors cu un gest la fel de blând. 

Toţi trei am tresărit când o vază a căzut pe jos, spărgându-se în zeci de cioburi. Rhinna arucă o înjurătură frumoasă.

-E în regulă, a consolat-o Raquel, apoi a şoptit câteva cuvinte latineşti.

Vaza s-a reconstituit îndată, arătând exact ca înainte. Am aplaudat.

-Ar trebui să mă apuc şi eu de studiu, odată şi odată, am spus.

Raquel încuviinţă.

-Cu puterea pe care o deţii, nici nu ai nevoie de cuvinte ca să faci o vrajă.

-Serios? am întrebat surprinsă.

-Aşa ar trebui, murmură. Nu simţi puterea în interiorul tău vrând să iasă la iveală?

Am ridicat din umeri.

-Ba da, dar nu ştiu să o manipulez. Nici nu ştiu ce ar trebui să fac... 

-Pot să te ajut, a spus Raquel. Ştii?

-Nu acum, i-am tăiat-o.

M-am ridicat. Am ieşit direct pe uşă, împiedicându-mă aproape de Rhinna, care stătea pe terasă, plângând. M-am oprit într-un loc. De ce reacţionasem aşa? Raquel doar se oferise să mă ajute, nu ar fi trebuit să sar în felul ăla. 

Dar mi-am dat seama prea târziu. Eram deja afară, uşa trântită în urma mea... iar Rhinna continua să plângă pe terasă.

-Rhinna? am întrebat.

Am început să bombănesc, pe măsură ce mă aşezam lângă Rhinna pe scări. Nu părea să mă observe, însă am continuat să vorbesc, privind în gol.