I'm immortal (#ID 2)

20. Zboară, Brianna, zboară!

Teresa

-Aerule, vino la mine.

Mi-am îndreptat mâinile către Gabriel şi Sabrina, o furtună devastând întreaga încăpere cu scopul de a-i lipi la perete. Însă obstacolul n-a ezitat să apară: puterea Sabrinei m-a lovit ca un scut şi am fost propulsată în direcţia opusă.

-Ei, de tine chiar mi-a fost dor!

O durere de cap mă cuprinse imediat, nu puteam să spun nimic. Încercam să ascult ce se întâmpla în jurul meu şi să mă ridic să lupt înapoi, însă impactul a fost mult prea mare şi, pentru prima data de multă vreme, nu aveam puterea să mă ridic.

Alec stătea protectiv înaintea mea, asumându-şi rolul de protector. Putea la fel de bine să mă ascundă ca să nu vadă întreaga încăpere cum Migi Evaar era pusă la pământ.

-Alexander Grigorovich, spuse apoi Sabrina pe un ton foarte calm. Nu este o plăcere să ne revedem?

-Mă îndoiesc, Sabrina, răspunse Alec.

Vrăjitoarea surâse.

-Dragul meu, tu ai un potential extraordinar de protector. Problema este doar că ai ales tabăra greşită.

Între timp, găsisem puterea de a mă ridica, desi durerea de cap mă îndemna să mă trântesc la loc în orice moment. Nu aveam să fac asta, însă. Aveam să-I ţin piept lui Migi Bluah până muream.

-Gata cu pălăvrăgeala, i-am spus tăios. Suntem mai mulţi, iar singurul motiv pentru care încă eşti pe picioare este că dorim doar să discutăm.

Sabrina pufni cu subînţeles.

-V-am constatat amabilitatea când m-aţi atacat cu puterea aerului. Ţin să vă anunţ din păcate că, în acest moment, pot să vă omor pe toţi dintr-o simplă ridicare de deget. Deci de ce nu treceţi voi la subiect şi plecaţi cu bâlciul acesta din casa mea?

Gabriel Fray tuşi cu înţeles. Uitasem că era şi el prezent, martor la tot ce se întâmpla. Stătea cu braţele încrucişate la piept şi ne studia cu un zâmbet curios.

-Eu, interveni acesta, n-am nici cea mai vagă idee ce fac copiii ăştia aici.

-Practic, ăştia sunt copiii tăi, îi râse Sabrina în nas.

Gabriel Fray se încruntă înapoi.

-Doar o parte.

-Ok, gata cu asta, sări şi Maya furioasă. Dă-i drumul lui Christian!

Christian fu apoi împins de Gabriel Fray, însă s-a ţinut bine pe picioare şi, în plus, i-a transmis şi un pumn în bărbie. Până când şi Sabrina fu uimită de reacţia tânărului, însă nu spuse nimic. Christian, pe de altă parte, părea mai furios ca niciodată:

-Aşa se simte să fii jucăria cuiva, vrăjitor tâmpit!

-Auch, murmură Sabrina. Ţi-a zis-o, Fray.

Brianna îşi dădu o palmă peste faţă.

-Okay, putem trece la treburi serioase? Ne omorâm, sau ce facem?

-Nimeni nu omoară pe nimeni! am întrerupt-o exasperată. Vrem doar să discutăm.

-Aşa, da, spuse Sabrina după mine.

Am inspirat aer adânc în piept şi am privit-o în ochi. Nu cred că există cuvinte să definesc ura pe care i-o purtam acestei femei... Nu doar pentru ce i-a făcut Selenei sau mie, dar pentru simpla ei existenţă. Pentru menirea ei pe planetă de a distruge ceea ce eu trebuia să protejez.