I'm immortal (#ID 2)

23. Dea v-aţi-ascunselea... în Livingstorn

Maya

-Sendviș? Vrea cineva sendviș?

Încă odată, Brianna ne flutură în faţă caserola cu mâncare, încercând parcă să mă enerveze mai tare. Nu înţelegeam de ce aveam nevoie de bonă, mai ales de o bonă ca Brianna... Însă când venea vorba de protecţia mea, Teresa voia să se asigure că aveam ajutor în caz de orice. De aceea, eram urmaţi în noua călătorie de Raquel şi Brianna.

Rhinna refuzase vehement să ne urmeze, ceea ce îmi stârnea din nou curiozitatea: ce se întâmplase, de fapt, între ea şi tatăl ei înainte să dispară? De ce evita cu toată fiinţa ei să îl întâlnească, chiar să audă de el?

Christian şi Alissa completau echipa de întâmpinare a lui Michael Brown. Alissa nu vorbi prea multe şi era în general tăcută. Avea o atitudine tristă în permanenţă şi nu împărtăşea prea multe despre ea.

Trebuia să iau în calcul ideea că ar fi fost trădătoare, mai ales pentru că nu ştiam încă nimic despre ea. Am mai fost trădată înainte şi nu puteam risca asta din nou... mai ales nu când o întreagă omenire era la mijloc şi un demon căpetenie juca de partea unei tabere. Însă aveam, totodată, un sentiment curios de încredere ce mă convingea, într-un mod neînţeles, că Alissa avea strict intenţii pure.

-Sigur este în Livingstorn? întrebă Raquel.

Alissa încuviinţă.

-Da. A spus că ne va aştepta acolo.

-Serios dacă l-am înţeles vreodată pe gagicu' ăsta, murmură Brianna.

-Spune-mi că nu l-ai numit "gagic" tocmai pe Michael Brown, am comentat.

Vrăjitoarea, în ciuda atitudinii mele serioase, afişă un zâmbet nonşalant.

-Şi ce? Pun pariu că avea cele mai sexy iubite cu atitudinea asta a lui.

Raquel făcu o grimasă.

-Bine că nu e Rhinna cu noi...

Urmă un moment de linişte în care m-am oprit să privesc împrejurimile. Eram pe autostradă, iar indicatoarele ne spuneau că doar 20 de mile ne mai despărţeau de micul oraş. Cerul era senin, traficul liniştit... Oare cum ar fi reacţionat oamenii dacă ar fi aflat de existenţa paranormalului, a vrăjitorilor (a mai multor familii de vrăjitori chiar), a demonilor? Cum de reuşise societatea să se păstreze departe de secretele întunecate ale adevărului? Un mister – pe care nu îl puteam rezolva deocamdată, dar care mă intriga.

Înainte să mai pot spune ceva, eram pierdută complet în gânduri. Cum ar fi fost să existe o persoană capabilă să cunoască viitorul? Ştiam că magia vrăjitoarelor (deci şi a mea) avea şi ea misterele ei, puteai face lucruri incredibile cu ea, însă cum ar fi fost să poţi cu uşurinţă să prezici ce avea să se întâmple? Ar fi fost un atuu considerabil.

Am intrat în Livingstorn eventual, însă gândul nu îmi dădea pace. Brianna căuta un loc de parcare, urmând indicaţiile lui Raquel, când am vorbit:

-Auziţi, vrăjitoarele pot prezice viitorul? Adică... există o vrajă care ne poate ajuta să vedem în viitor?

-Bună întrebare, socoti Raquel. Nu cunosc, dar putem afla.

Am scanat expresiile celor din jur, aşteptând o reacţie. Brianna era prea concentrată să facă parcarea laterală, iar Christian părea intrigat de ce spuneam... însă Alissa îngheţase complet.

Şi nu, nu îngheţase în forma în care stătea întotdeauna, îngândurată. Era speriată, ca şi cum am declanşat ceva, un buton de alarmă. Chiar şi pentru o persoană moartă, era extrem de palidă.