I'm immortal (#ID 2)

Epilog

Maya

Să mori de două ori nu este deloc comod.

Pentru mine, însă, s-a dovedit o necesitate.

Dacă nu aş fi murit prima dată, nu l-aş fi cunoscut pe Christian, sau pe vrăjitoare. Nu mi-aş fi întâlnit familia, pe Evelyn sau Teresa. Tot ce s-a întâmplat a fost consecinţa unui plan bine stabilit încă de la început.

Dacă nu aş fi murit a doua oară, aş fi fost nemuritoare şi aş fi trăit o viaţă întreagă fără Christian. După calculele mele, o duceam destul de bine, chiar dacă a trebuit să trec prin iad între timp.

În momentul în care am fost înviată prin piatra Phoenix, aceasta a rupt totodată legătura dintre fiecare copil al lui Gabriel Fray şi el însuşi. Astfel, Teresa şi ceilalţi fraţi ai noştri au fost salvaţi. Alec a reuşit să reia legătura cu soţia lui şi a chemat întăriri pentru a-l imobiliza pe Ben. La scurt timp apoi, Rhinna a fugit de acasă şi nu am mai auzit nimic de ea, însă ne-a fost clar că nu voia să fie căutată. Şi în ziua de astăzi încă o aşteptăm să se întoarcă acasă.

Pe Ben l-am închis şi am purtat o lungă conversaţie cu el, după ce s-au mai liniştit lucrurile. Sabrina Branwell fugise din propria ei casă din Kentwood şi nu aveam urmă de ea, Lilith era exilată în iad, Gabriel Fray era mort. Nu mai avea niciun fel de susţinere în acest moment, vreo forţă superioară care să îl apere după trădarea adusă. Ştia foarte bine ce avea să urmeze pentru el.

-Ai iubit-o vreun moment pe Rhinna? l-am întrebat la câteva zile după ce a plecat vrăjitoarea de acasă.

Îl pot vedea şi acum îmbrăcat în hainele lui pătate de sângele Tessei şi al Rhinnei, cu chipul mizerabil. Privea în jos, încruntat, iar pentru încă odată în viaţă m-am minunat că în sfârşit vedeam o persoană vulnerabilă, fără aroganţa ei, fără putere. Îl vedeam exact aşa cum era el, căci atunci când eşti lipsit de putere te arăţi cu adevărat.

-Misiunea am primit-o dinainte să o cunosc, spuse.

M-am încruntat la el.

-Eu nu te-am întrebat asta. Te-am întrebat dacă ai iubit-o vreo secundă, cât ai fost aici, sau dacă a fost totul o prefăcătorie pentru planul tău. Ai iubit-o?

O mică încuviinţare urmă apoi şi am strâns din ochi, reţinându-mi lacrimile din a începe să curgă.

-Ai iubit-o, dar tot ai făcut asta...

Ben plângea deja.

-Dacă nu aveam s-o fac, aveam să mor. Ea avea să mă omoare, eram alesul ei.

-Care ea, Lilith?

Încuviinţă.

-Ai preferat să îţi trădezi iubita, pe însuşi Migi Evaar, pe prietenii tăi - familia ta - pentru egoismul tău? Ca să trăieşti tu? Cu ce este mai importantă viaţa ta?

Ben hohotea deja. Avea capul plecat, avea cât de cât puţină demnitate rămasă. Înainte să îşi vadă sfârşitul, realiza ce persoană oribilă era. Realiza ce ne-a făcut tuturor, doar ca să încerce să se salveze. Realiza în sfârşit ce-i adusese egoismul său.

-Măcar ai demnitatea să îţi recunoşti ţie însuţi că ce ai făcut nu merită cruţare.

Acesta a fost ultimul lucru pe care i l-am zis înainte să mă întorc spre uşă, să îl las singur până avea să vină Teresa să-i aplice pedeapsa fatală. Era treaba ei să elimine demonii şi orice fiinţă care reprezenta un pericol pentru noi toţi, omenirea... Însă voiam să îl omor eu cu mâinile mele, să termin treaba pentru ea. Simţeam că ce avea să primească din partea Teresei n-avea să fie destul pentru ceea ce ne făcuse.