22. Michael - atotştiutorul

2.1K 181 15
                                    

Maya

Am decis să nu le trezim pe vrăjitoare, din moment ce Alissa părea inofensivă și nu merita să creăm mai multă gălăgie. După o zi atât de lungă, măcar ceilalți trebuiau să doarmă câteva ore bune.

Alissa părea de aceeași vârsta ca noi: o tânără adolescentă, brunetă și cu șuvițe albastre, având o privire pătrunzătoare și misterioasă. Asta ar fi văzut orice om capabil să privească în lumea umbrelor.

Însă eu eram vrăjitoare. Alissa nu avea aură, ci pur și simplu apărea ca o figură lipsită de viață. Stăteam așezați pe câte un scaun din dormitorul musafirilor, unde, doar cu câteva momente în urmă, i-am mărturisit adevărul lui Christian. Încă simțeam acea tensiune între noi, însă trebuia să mă concentrez asupra ce se întâmpla chiar în acel moment.

-Ești fantomă, am spus într-un final.

Alissa încuviință. Își împreună brațele la piept, într-un gest protectiv. Nu voiam să par înspăimântătoare, era evident că nu venise cu intenții rele (dar pe care voiam să le aflu, de altfel). Mi-am dres glasul și i-am vorbit, încercând să par cât mai calmă.

-Cel care ți-a vorbit era tot fantomă, Alissa? Cel ce te-a trimis aici, mă refer.

Încuviință.

-Era destul de ciudat la personalitate, dacă mă întrebați. M-a găsit prin zona New Orleans-ului, iar de acolo m-a trimis până aici să o găsesc pe Katherine Brown.

Am zâmbit în timp ce-mi gândeam următoarea întrebare:

-Te-a șantajat cu ceva ca să-i faci favorul ăsta?

Alissa scutură din cap. Chipul i se umbri îndată, gândindu-se parcă la ceva nedorit. Sfârși privind în gol pentru un moment, apoi își ridică privirea, fixând-o pe a mea.

-Să spunem doar că a fost de acord să-mi facă un favor la rândul lui, răspunse.

-Michael face favoruri! murmură Christian surprins. Asta e ceva nou.

-Mai știi, oamenii se schimbă după ce mor, am murmurat.

Alissa ne urmări cu o privire confuză, apoi se ridică de pe scaun. Începu să se învârtă în cerc, parcă gândindu-se la ceva extrem de complicat. Eu și Christian o urmăream cu atenție. Ceva important avea să urmeze.

-Este extrem de important să pot vorbi cu Katherine din partea omului ăstuia. Vă promit că nu am nicio intenție rea, vreau doar să am grijă de cineva drag.

Am avut un déjà-vu, amintirea în care eu o rugam pe Georgina să aibă grijă de părinții mei și să-i apere de Gabriel Fray reveni. Această amintire părea acum demult apusă... Gabriel Fray era, de fapt, tatăl meu, iar Georgina a vrut să mă ajute doar ca să ajung în final la soțul ei și să îi îndeplinesc misiunea.

Christian mă bătu încet pe umăr.

-Ești ok?

Am încuviințat.

-Alissa, ești sigură că vrei să faci asta? Și eu am avut un târg cu Michael Brown de când era în viață, nici nu vreau să îmi imaginez de ce e în stare omul ăsta ca fantomă. Nu vreau ca...

-Nu vă cunosc, ne-a tăiat-o ea. Iar cu acest Michael am apucat măcar să discut și să îl cunosc. Nu mult, dar destul cât să am mai multă încredere în el decât în voi.

Am înghițit în sec. Îmi plăcea de fata asta, mă regăseam în ea și, într-un mod inexplicabil de altruist, nu voiam să ajungă manipulată de lumea vrăjitorilor. De fapt, niciunui duşman nu i-aş fi dorit vreodată să treacă prin ce am avut noi de trecut.

-Dacă asta vrei să faci, desigur, i-am spus. 

Am trezit-o aşadar pe Rhinna, anunţând-o că un nou mesager a venit să o viziteze. A primit cu o indiferenţă surprinzătoare vestea că tatăl ei era fantomă. Era ca şi cum prefera să îl ştie mort... Nu că n-o puteam înţelege. Şi Michael era la fel de manipulator ca Gabriel Fray şi nici eu nu îi purtam vreun respect omului. 

Le-am lăsat să discute, m-am gândit că aveau nevoie de puţină intimitate.

Christian nu a spus nimic. S-a urcat în pat ca un robot, fără să mai reacţioneze în vreun fel. M-am aşezat lângă el, gândindu-mă dacă puteam să o fac. Am înghiţit în sec şi l-am luat strâns în braţe. 

Se întoarse spre mine şi mă cuprinse la rândul lui cu mâinile sale. Îi simţeam aroma, căldura, modul lui propriu cu care se juca în părul meu cu tandreţe, încât am uitat de ce s-a întâmplat cât a fost posedat... pentru că îmi dădeam seama că acesta era Christian al meu. Era aici şi era bine.

-Te iubesc, i-am spus cu sinceritate. 

Însă răspunsul nu veni. Mă strânse mai tare în braţe, lipindu-mi corpul tot mai tare de al lui şi îşi afundă chipul în părul meu. Începu să-i tremure mâinile, dar abia apoi mi-am dat seama ce se întâmpla.

-Nu plânge...

Mi se rupea sufletul. Însă pe măsură ce îl strângeam şi eu mai tare în braţe, suspinele sale erau tot mai puternice, tot mai disperate. Mă durea sufletul că nu era nimic ce puteam face, nu ştiam cum să îl fac să îşi revină... aşa că am stat acolo, în braţele lui, fiind acolo pentru el.

Se opri după câteva minute. Nu am adormit, ci am rămas astfel îmbrăţişaţi câteva minute bune. Aş fi vrut să stau astfel toată viaţa, însă am fost întrerupţi de o bătaie în uşă. Rhinna îşi făcu apariţia în pragul uşii.

-Ştiu că este târziu şi cam nepotrivit... dar tipa asta ne-a ajutat enorm... sau tata, mai bine zis.

Ne-am ridicat îndată, pentru a o întâmpina.

-Ce a spus Alissa? am întrebat grăbită.

Rhinna zâmbi.

-Tata ştie care e treaba cu piatra aia. Se numeşte Piatra Phoenix şi nu, nu ştiu încă cum de a aflat că o căutăm. Însă trebuie să îl găsim să aflăm mai multe detalii!

-Acum? întrebă Christian.

Arătă demonstrativ spre ceasul de pe noptieră care indica ora patru dimineaţa.

-Nu chiar acum, murmură Rhinna. Dar de dimineaţă plecaţi spre New Orleans. Ne aşteaptă acolo.

-Plecaţi? m-am încruntat eu. Cum adică?

Însă nu am mai primit răspuns. Rhinna părăsise deja camera, iar eu m-am trezit singură cu Christian din nou. El ridică din umeri, iar eu i-am zâmbit inocent. Având în vedere ridicolul situaţiei, nu puteam face altceva...

-Se pare că mâine plecăm într-o nouă călătorie, am râs.

Şi pentru prima dată parcă în ultimele zile am văzut un zâmbet sincer pe chipul său.

***

Anunţ!

Personajele cărţilor I'm dead, I'm immortal, Sclava Destinului, Alissa, Life in Greywood şi I'm a Belikov au venit la mine acasă şi îmi spun că vor să discute cu prietenii lor... voi! Daţi un mesaj cu numele personajului şi numele poveştii din care fac parte acestea pentru a purta o conversaţie cu oamenii (şi vampirii şi fantomele şi vrăjitoarele şi demonii etc) din lumile create de je. 

Start chatting!


I'm immortal (#ID 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum