I'm immortal (#ID 2)

6. Ne împrietenim cu diavolul?

Christian 

 -Nu este nevoie să mă prezint, știți deja mult prea bine cum mă numesc și cine sunt. Și vreau să mă ascultați cu atenție: de data asta, trebuie să luptăm de aceeași parte. Un demon a fost invocat de către o persoană misterioasă pentru a ne găsi și a ne lua puterile. Adică, să mă omoare pe mine. Știți prea bine că sunt legat de toți fiii pe care i-am înviat, iar daca eu mor, la fel o să facă și ei. Ne întâlnim mâine în Manhattan la ora 8 dimineața fix. Detaliile vi le comunic când ajungeți în zonă. Ah, și chemați-o și pe Teresa, că tot văd că vă înţelegeţi de minune, făcând planuri împotriva mea. Puncte bonus pentru subtilitate...

 Asta era tot ce era pe înregistrarea pe care o ascultam cu sufletul la gură. Nu exista dubiu că vocea din telefon nu îi aparţinea lui Gabriel Fray... însă şocul nostru era prea mare ca să realizăm ce se întâmpla. John, tatăl Ariannei, era în flăcări.

 -Nu puteţi merge în New York, spuse categoric. 

 Riri scutură din cap. M-am aşezat mai adânc în scaunul meu, prezicând o mică discuţie în contradictoriu.

 -Dacă vrea să mă termine, este o mişcare mult prea proastă, îi explică Arianna. Dacă vrei să-ţi distrugi inamicul, nu îi dai telefon pe fix şi îţi dai intâlnire cu el. 

-Nu poţi şti niciodată, ai fi surprinsă de cât de proşti sunt unii criminali în zilele noastre.

Arianna şi-a dat ochii peste cap.

-Cred că ne este deja destul de clar că omul ăsta nu e mediocru... E bolnav!

-Şi vrăjitor, am completat-o.

-Exact! 

 Marc părea confuz, însă nu spuse nimic. Practic urmărea discuţia cu o privire pierdută în spaţiu. L-am bătut uşor pe spate, încurajator. Cu toţii trebuia să ne pregătim pentru ce era mai rău.

John, însă, nu părea hotărât să ne lase să plecăm. De fapt, era încă furios, arăta de parcă un simplu cuvânt aruncat asupra lui avea să-l facă să explodeze... ca o grenadă. Gândul mă făcu să înghit în sec.

-Dumneavoastră aveţi un plan, domnule Kincaid? l-am întrebat în schimb.

Îşi ţuguie buzele. Evident, nu-i plăcea să fie luat la întrebări. Era agent FBI, pentru Dumnezeu. Dacă ar fi acceptat asta cu uşurinţă, job-ul ăla nu mai era pentru el.

-Nu vă pot lăsa să mergeţi acolo singuri, neînsoţiţi. Dacă vreţi, totuşi, să vorbiţi şi cu Lena, aţi avea o şansă dacă n-aş fi eu acolo, sau mama voastră. Prin urmare, voi chema un agent să vă însoţească în permanenţă şi vorbiţi şi cu Teresa Grigorovich dacă vă poate însoţi. Înţeleg că este foarte puternică şi că ar fi în stare să vă apere în caz de urgenţă.

Am încuviinţat cuminte. Totuşi, Arianna îl privea sceptică pe John, cu un ochi mai închis ca celălalt. Evident, John se uita la ea la rândul lui. Oare aşa era atmosfera şi înainte ca tot acest bâlci să înceapă în vieţile lor? Oricum, şi dacă lucrurile ar fi fost vreodată altfel, nu mi le puteam imagina. 

-Ce agent FBI ne însoţeşte? întrebă ea într-un final.

-Nu o cunoşti. Oricum, e  o fată de treabă, a tot insistat să se implice în caz. Probabil vrea şi ea o promoţie. 

-Da' eu nu pot veni? întrebă Marc în schimb.

John îl privi dintr-odată, surprins. Era ca şi cum abia acum îl observa prezent.

-Tu nici atent la ce discutăm nu poţi fi, îi spuse Arianna. Mai bine stai pe tuşă...

-Nu pot sta mereu pe tuşă! Ai nevoie de ajutorul meu şi o să ţi-l ofer!