I'm immortal (#ID 2)

2. Cine e numărul unu?

Christian

Aş fi făcut multe lucruri în ziua aceea, cum ar fi fost să lenevesc, însă ceva mă manipula parcă să-mi deschid laptopul şi să încep să caut.

Nu eram încă hotărât ce aveam să caut, însă mutatul departe de Livingstorn şi Gronwall nu fusese cu siguranţă o soluţie permanentă. Ştiam că Gabriel Fray, deşi reuşise să fugă din nou, nu avea să vină imediat spre noi. Avea să caute un plan să ne doboare, iar cu cât stătea mai mult să se gândească, cu atât mai pregătit era.

Degetele mele practic se mişcau singure.

Aveam în faţă scrisoarea lui Evelyn de rămas-bun către Maya. În partea de jos a foii erau mai multe nume şi adrese. Nu ştiam încă ce voiam să fac cu ele, sau de ce le aveam în faţă, însă am început să caut persoanele respective.  Le-am luat la nimereală, nu într-o ordine anume... Janine Haloway, Jonathan Meredy...

Nu semănau prea mult între ei, cu excepţia ochilor căprui închis. Îmi aducea aminte de faptul că nici Arianna nu semăna prea mult cu tatăl ei biologic... ceea ce nu mă surprindea în mod special, ci era o uşurare. 

-Se presupunea că te odihneşti.

Am tresărit, anticipându-i figura nemulţumită privindu-mă din pragul uşii. Nici nu m-am mai întors, ci am preferat să oftez obosit. În mai puţin de câteva secunde, era lângă mine şi mă săruta pe obraz.

-Îmi cauţi rudele? întrebă ea.

Am ridicat din umeri. 

-Trebuie să începem de undeva...

-Christian, m-a întrerupt. Abia ne-am stabilit. Gabriel n-o să vină după noi. E încă extenuat după ritual şi ştie şi el ce alegere proastă ar fi să...

-Da, da, da, am spus, scărpindându-mi bărbia. 

Tot nu mă linişteau cuvintele ei, ce era drept. Niciodată nu puteai fi pregătit... ultimele luni mă învăţaseră asta prea bine.

Privind-o, am citit înţelegerea apărând pe chipul ei. 

Astfel, mi-am dat seama, încă odată, de cât de frumoasă era. Şi când era doar o fantomă părea mai reală ca toate fetele pe care le văzusem vreodată, însă acum... realizam că îi era menit să îşi trăiască viaţa şi să se bucure de ea... şi cred că ăsta era motivul pentru care stăteam, în momentul acela, căutând persoane pe care nu le mai cunoscusem vreodată. Voiam să îi ofer în sfârşit o viaţă liniştită şi lipsită de griji. Pentru că o merita.

-Pari trist, remarcă.

-Eşti o vrăijtoare care poate să vadă aurele şi să le citească. De ce nu mă mir că ştii asta deja?

Arianna se încruntă.

-Nu m-am uitat în aura ta, n-a fost nevoie. Tu nu obişnuieşti să te încrunţi decât atunci când ceva te preocupă cu adevărat. Iar acum spune-mi, la ce te gândeşti?

Am deschis o pagină nouă de Google şi am tastat primul nume de pe listă: Teresa Grigorovich.

-O ştiu, locuieşte în zonă, a spus ea.

Am încuviinţat. 

-Da, Broken Arrow... dar uite.

I-am arătat variantele. Niciuna nu ducea nicăieri. Erau rezultate total irelevante. Am schimbat apoi pe Bing. Acelaşi rezultat... nicio Teresa Grigorovich.

-Interesant, a murmurat. Deşi nici despre mine nu se ştiu prea multe... sincer. Poate nu este o persoană cu atât de multe realizări, te-ai gândit la asta?