I'm immortal (#ID 2)

21. O fantomă cu şuviţe

Maya

Eram în pat, dormeam. Trecuse o zi atât de lungă, eram epuizată, nici nu puteam să mă țin pe picioare. Vrăjitoarele mi-au spus că magia făcuse o mare parte din treaba de a mă obosi, însă simțeam că alte probleme mai importante decât câteva vrăji făcute deodată mă aduseră în acel stadiu.

Priveam tavanul, pierdută în gânduri. Îl invidiam pe Christian pentru că a reușit să adoarmă imediat după ritualul de exorcizare care, din fericire, nu l-a omorât. Era ironic să gândesc astfel, însă preferam să glumesc pe seama temerilor mele decât să le iau în serios. Așa era cel mai simplu. Însă tot nu mă puteam opri din a-mi imagina întâmplările recente, Lilith...

Pe măsură ce creierul meu analiza și procesa toată nebunia în care mă aflam, am simțit o mână cuprinzându-mi talia. Reacția mea m-a uimit până când și pe mine.

-Arianna? murmură Christian după ce am sărit din pat.

Stăteam cu mâinile împreunate la piept și tremuram, tremuram, tremuram. Ochii au început să mi se umezească, iar în scurt timp lacrimile-mi cădeau șiroaie pe obraji.

-Riri, scumpo...

Christian dădu să se ridice din pat, însă am făcut un pas în spate imediat, iar el s-a oprit. Chiar și în întuneric, vedeam cât de confuz și speriat era, însă nu a mai spus nimic. Am început sa plâng mai tare.

-Ai avut un coșmar? întrebă el blând, vocea începând să-i revină. E în regulă.

El este Christian, nu mai plânge.

Hohotele mele erau tot mai puternice, nu le puteam controla. Era ca și cum o forță superioară îmi manevra sentimentele și le amplifica la maximum... Nu puteam face față... Și totuși...

Este Christian al meu, nimeni altcineva.

-Arianna, oprește-te, te rog!

Am izbucnit într-un hohot puternic când se ridică și mă luă în brațe. Degetele sale se jucau în părul meu și mă mângâiau cu tandrețe, încât am început să mă liniștesc. Lacrimile au încetat să mai curgă și, automat, am tăcut. Eram în brațele lui și eram bine. Totul era bine.

Eram cu Christian și eram bine.

-Ce s-a întâmplat? întrebă el din nou. Un coșmar?

Am scuturat din cap și m-am despărțit din îmbrățișare. Însă tot eram aproape de el și prezența sa acum începea să mă liniștească, odată ce mi-am dat seama că era chiar el. Nu Lilith. El. Mi-a cuprins obrajii cu aceeași tandrețe, îndepărtându-mi lacrimile. Uram să mă vadă astfel, vulnerabilă. Voiam să fiu puternică precum Tessa și să lupt pentru binele prietenilor și semenilor mei, însă eu... Eu...

-Nici nu mi-am dat seama.

Christian se încruntă.

-Ce anume?

-Ca erai posedat... am continuat eu. Eu se presupune că eram acea persoană alături de tine, iar tu sufereai, Christian... Sufereai și nici nu mi-am dat seama!

Scutură din cap insistent și mă cuprinse din nou în brațele sale. O parte din mine voia să se retragă din nou, însă am luptat împotriva impulsului și mi-am înghițit lacrimile. Trebuia măcar să încerc să fiu acea persoană puternică care îmi doream să fiu, dacă aveam de gând să mă schimb.