E prea mult foc.
Mă arde mă distruge îmi e străin şi nu îl vreau aici.
Apă... stinge focul din mine... te rog...
-Arianna!
-Ridic-o de pe jos!
-Încerc! Are ochii închişi!
Mă durea enorm. Am deshis un ochi, am încercat să îl deschid, însă totul era în ceaţă. Nu vedeam decât sânge negricios pe mâinile mele şi pământul în jurul meu. Vocile tunau disperate în jurul meu să mă ridic, însă durerea era prea mare. Nici nu începusem să lupt şi eram răpusă la pământ.
Dar eu sunt nemuritoare.
-Copii proşti, încercaţi să îmi stricaţi planurile? tună o voce străină.
-Ce i-ai făcut? se auzi alta în schimb.
Vocea nu răspunse. Era Lilith, ea trebuia să fie. Trebuia să mă ridic şi să lupt, nu să stau trântită la pământ fără putere. Însă durea. Prea. Tare. Nu îmi simţeam corpul de la abdomen în jos şi nici nu aveam glas. Dar simţeam puterea în interiorul meu şi puteam să o controlez. Trebuia să o controlez.
-Nu i-am făcut nimic, pufni Lilith dispreţuitoare. Lui Gabriel Fray, pe de altă parte...
Nu am auzit vreo replică care să-i răspundă demonului pe măsură nonşalanţei lui. Am încercat să îmi canalizez puterea cât să nu mai simt durerea şi să mă ridic, însă pe măsură ce invocam energia, realizam că aveam nevoie de tot mai multă ca să pot doar să îmi controlez corpul.
Mi-am ridicat privirea. Lilith, strălucea şi plutea în centrul cercului de sare ca o regină a nopţii pregătită să ucidă. Pentru prima dată i-am putut observa ochii ei proprii - fără iris, fără alb, doar negru. Avea pielea albă, imaculată şi chipul părea să-i fie sculptat în piatră.
Era de o frumuseţe ucigătoare.
Am reuşit să mă ridic, într-un sfârşit. Am apelat la mai multă energie şi am reuşit să îmi clarific şi vederea. Trebuia să fiu rapidă, totuşi, nu ştiam cât puteau să îmi reziste puterile în faţa unui demon căpetenie şi a unei vrăji prin care eu trebuia acum să fiu pe moarte. I-am dat drumului mâinii lui Christian în acel moment, m-am rugat în gând să nu fie ultima oară când aveam să i-o strâng, apoi am intrat în cerc.
-Cineva are curaj aici, se auzi comentariul ei sarcastic.
-O, da, am strigat către ea, simţind puterile crescând în mine. Roagă-te la Domnul tău să fie blând cu tine, Lilith, astăzi te întorci direct în fundul iadului.
Lilith râse. Tare. Nici nu se chinui să mă lovească, pentru a câştiga teren. Mă bazam pe asta, pe aroganţa ei. Am afişat aşadar o figură speriată, ca apoi să o lovesc cu primul val de energie.
Nici nu se clinti. Începu iar să râdă, de data asta mult mai zgomotos. Acela fu momentul când am lovit-o cu adevărat.
Femeia fu aruncată direct în pereţii cercului de sare şi căzu la pământ. Atunci am lovit încă odată. Şi încă odată. Încă odată şi încă odată, puterile nu voiau să mă părăsească, iar pe măsură ce o loveam şi ura creştea în mine, mă simţeam tot mai puternică.
Când am văzut-o în sfârşit la pământ, am expirat uşurată. Părea inconştientă, însă era demon, acum trebuia să fac ultimul pas.
-La dracu cu tine, Lilith.
N-am apucat să fac însă vreo altă mişcare, căci durerea din interior reapăru, iar înainte să ştiu, eram din nou la pământ. În raza mea, l-am văzut pe Christian sărind în cerc să mă ridice. Nu face asta, ce naiba! Însă nici măcar cuvintele astea nu mai ieşeau.
Era ca şi cum puterile mele au fost îndată scoase din priză.
-Arianna!
Vederea începea din nou să mi se înceţoşeze, însă vedeam vag cum eram trasă afară din cerc. Unde e Lilith? Suntem în cerc cu ea, suntem în pericol... Mai repede, Christian!
-Gata, am ieşit, se ocupă fetele de ea, i-am auzit vocea blândă, dar speriată. Rezistă...
Pe fundal, auzeam incantaţiile vrăjitoarelor... Însă pe măsură ce încercam să mă concentrez mai mult asupra lor, le auzeam tot mai puţin. Orice îi făcuse Lilith lui Gabriel Fray, în sfârşit ajungea şi la mine.
Eram nemuritoare.
Dar aveam să mor.
Luptasem condusă de ură şi determinarea de a câştiga, încât nu observasem că rana mea avea să mă oprească din a lupta...
M-am uitat spre Christian, mulţumită că eram în braţele lui încă odată, o ultimă dată. M-am uitat în ochii lui negri, profunzi ca o prăpastie. Îl auzeam cum plângea, însă ochii mei îi mai vedeau încă odată zâmbetul bând. Îl vedeam cerându-mă în căsătorie, sărutându-mă, ţinându-ne copilul în braţe. Îl vedeam făcând toate lucrurile pe care nu apucasem să le facem, pentru că lumea asta crudă nu cooperase cu noi.
Îl vedeam ţinându-mă de mână, cum îmi promiţea că avea să îmi fie mereu alături şi îi eram infinit recunoscătoare că o făcea pentru mine. Nu îmi mai simţeam deloc corpul deja, ştiam ce urma să se întâmple, aşa că mi-am mişcat buzele încet, sperând să audă ce aveam să îi spun... ultimul gest pe care îl mai puteam face.
-Te iubesc, am şoptit.
Apoi am încetat din nou din viaţă.
CITEȘTI
I'm immortal (#ID 2)
Paranormal,,Fericiţi până la adânci bătrâneţi" este o expresie necunoscută de personajele seriei I'm dead... Deşi a revenit la viaţă şi are ocazia să trăiască alături de Christian departe de Gronwall, o nouă ameninţare o loveşte pe Maya şi întregul ei anturaj...
