I'm immortal (#ID 2)

17. Kentwood

Maya

Teresa mă urmărea cu o privire compătimitoare, pe măsură ce priveam enervată prin fereastră. 

Nu mai era nimeni în cameră în afară de noi două. Selena plecase în căutarea personajului negativ din toată povestea asta, sperând să ne afle cât mai multe lucruri fără să moară, vrăjitoarele învârteau nişte cărţi, în speranţa de a mai afla ceva folositor, iar Christian...

Nici nu ştiam unde era.

Mă uram pentru că nu mi-am dat seama de faptul că era posedat. Ce iubită într-o relaţie atât de apropiată, menţinută şi ca fantomă, şi după ce a înviat, nu ştia când iubitul ei era posedat? Una groaznică, mai mult ca sigur.

-Aura ta explodează, comentă Teresa.

Am râs sarcastic. Nici nu îmi imaginam altceva.

-De ce ar fi altfel? 

Teresa nu răspunse. M-am întors 180 de grade pentru a sta faţă în faţă cu ea. A rămas surprinsă să-mi descopere chipul înlăcrimat. Însă nu erau lacrimi de tristeţe, de neajutorare. Erau lacrimi de furie, furie împotriva-mi.

-Maya...

-Teresa. Până acum câteva zile nu te cunoşteam. Nu ştiam, de asemenea, că tu, sora mea, eşti Migi Evaar. Nici nu ştiam ce-i aia Migi Evaar, la naiba. Însă eşti puternică. Eu sunt puternică. Este imposibil să pierdem o luptă dacă ne avem puterile unite.

Teresa încuviinţă. Era o femeie în toată firea, copiii ei erau cu doar câţiva ani mai tineri ca mine, şi totuşi, exista o egalitate liniştitoare între noi. O egalitate prin care, împreună, simţeam că ne făcea mai puternice.

-Vom câştiga această luptă, dar nu putem fără să ştim cu ce ne luptăm şi de ce. 

Teresa nu spuse nimic. Mă urmări în continuare, în linişte, aşteptând să termin... Am înghiţit în sec, pregătindu-mă să continui.

-Ştiu că sunt puternică prin modul în care am fost readusă la viaţă şi că deţin puteri ,,inimaginabile", după cum spune lumea. Însă nu sunt de ajutor dacă nu le practic. De asemenea, deţin şi puteri asemănătoare cu ale tale. Am nevoie să învăţ să le deţin ca să pot să câştig această luptă. Ca să câştigăm, şi să fim cu toţii bine. Odată pentru totdeauna.

-Şi ce doreşti să fac eu în acest sens?

Am stat un moment să mă gândesc. Ce doream de la Teresa? Voiam să mă ajute să termin odată cu toate problemele ca să pot dormi liniştită la noapte. Voiam să mă ajute să-l aduc înapoi pe Christian... Voiam multe lucruri.

Era atât de simplu să îţi doreşti...

După momente de gândire, mi-am ridicat privirea. Expresia hotărâtă mi se reflecta în privirea curajoasă a surorii mele. A celeilalte surori - pe ea aveam s-o păstrez în viaţă, de asta eram sigură. Iar apoi, făcându-mi o ultimă promisiune în gând, am rostit:

-Învaţă-mă să-mi controlez puterile.

***

Selena

Era pentru prima dată în treisprezece ani când mă întorceam în Kentwood.

Ultima dată când am fost în acest oraş, fugisem alături de prietenii mei. Eram doar o adolescentă care îşi făcuse alegerea vieţii. Îmi părăsisem familia plină de minciuni pentru a lupta alături de Teresa pentru apărarea binelui.