I'm immortal (#ID 2)

9. Întâlnirea din cimitir

Maya

După întâlnirea cu Gabriel, am început să am senzația că lucram, din nou, contra timp. Până în acel moment, nu mă mai gândisem la un alt inamic în viața mea și a celor dragi în afară de Gabriel Fray, cu atât mai puţin ca el însuși să ne ceară ajutorul într-o astfel de luptă.

Cu toate acestea, imposibilul se întâmpla din nou în viața mea (aplauze), așa că trebuia să mă descurc cu toate problemele din lumea paranormalului și a vrăjitoriei.

Tessa ne-a promis că avea să o contacteze pe prietena ei, Selena, iar în prima zi înapoi în Broken Arrow aveam să o întâlnesc și eu. Nu știam prea multe detalii despre fata asta, trebuia doar să am încredere în Tessa... Uram când trebuia să-mi pun încrederea în oameni pe care abia îi cunoscusem, însă uneori chiar nu aveai încotro.

Pentru că tot eram în zonă, am decis să trecem pe la mormântul bunicii - să știm o treabă rezolvată. Marc părea entuziasmat și speriat deopotrivă de ideea că aveam să ne întâlnesc bunica, așa că nu am mai insistat să-i spun să rămână în mașină când am ajuns la cimitir. Prin urmare, toți patru aveam să o întâlnim. Evelyn îşi păstra, însă, scepticismul. Nu se aştepta să găsim pe cineva acolo.

-Cred că suntem în cel mai sinistru cimitir în care am fost vreodată, comentă Christian.

Privea încruntat în jur. Copacii desfrunziţi şi pietrele de mormânt aplecate în toate direcţiile dominau peisajul gotic al cimitirului. Singurul zgomot era cauzat de foşnetul frunzelor sub paşii noştri şi de păsări - de ciori, mai exact. Măcar de avea să se transforme una dintre ele în Damon Salvatore...

-Cred că şi fantomelor le e frică să stea aici, am comentat sarcastic.

Evelyn zâmbi cu subînţeles.

-Nu aş subestima-o pe Georgina, însă. Femeia aia e capabilă de multe - o fantomă a dracului de ambiţioasă.

-A aşteptat doi ani de zile ca să mă trimită în călătorie, ca apoi să dau de soţul ei şi să mă facă să o caut pe Katherine. Nu doar că are ambiţie, dar este şi răbdătoare.

Marc se încruntă la mine. 

-Chiar trebuie să vorbim despre asta? E sinistru.

Mi-am aruncat mâinile în aer în semn de exasperare. Christian, în dreapta mea, începu să chicotească puternic amuzat de situaţie. Ca să vezi: efectul cimitirelor...

-Ne aflăm într-un cimitir şi ne căutăm bunica moartă, iar tu te plângi că vorbesc despre ceva ce s-a întâmplat oricum?

Fratele meu ridică din umeri. O tristeţe inevitabilă se instală pe chipul lui, pe măsură ce înghiţea în sec. Imediat mi-a părut rău de atitudinea mea, nu intenţionasem să-l rănesc. Nu că mai conta.

-Staţi, spuse Evelyn.

Ca la un semnal, ne-am oprit. Marc se opri şi el cu o mică întârziere, însă nu ne întrebă nimic. Evelyn ne făcu semn să facem linişte, apoi ascultă cu atenţie. 

-Auziţi asta?

M-am concentrat, însă vântul a început să bată cu putere. Nu se opri imediat, ceea ce îmi ridică semne de întrebare. Ar fi fost aşa de bine să se oprească...

Apoi m-am gândit: poţi să-l opreşti. Mi-au revenit doar în minte vorbele Tessei şi am ştiut ce aveam de făcut. O văzusem de prea multe ori făcând asta, odată şi odată trebuia să încerc şi eu.

-Invoc puterea şi energia aerului, am spus.

Christian mă apucă protectiv de mână, însă i-am făcut semn  că eram bine. Ştia şi el că nu mai încercasem să-mi folosesc puterea invocării elementelor înainte şi  voia să mă protejeze... Însă Arianna era fată mare.