I'm immortal (#ID 2)

8. Reuniunea

Teresa Grigorovich

Alec trase maşina pe dreapta, exact la adresa trimisă de Maya prin mesaj. Era 8 fără 10 minute, aproape ora indicată de tatăl nostru.

Tatăl nostru...

Deşi nu am avut o reacţie deosebită, trebuia să recunosc că eram oarecum zguduită de faptul că Gabriel Fray era tatăl meu biologic. Maya mă informase de felul în care a fost concepută ea însăşi, Gabriel Fray deghizându-se pentru o noapte drept tatăl său. Ce-i drept, în lumea zguduită în care trăiam de când am aflat că eram Migi Evaar, conducătoarea vrăjitorilor meniţi să protejeze omenirea de demoni, nimic nu mă mai putea uimi cu adevărat. Numai teama putea să mă domine...

Chiar acum, însă, îmi era teamă. Nu numai teamă că şi fratele meu mai mic putea fi fiul acestui om malefic, ci teamă de ce avea să urmeze. Trebuia să fii atât genial, cât şi nebun de legat să faci ceea ce a făcut tatăl nostru biologic. Nu exista dubiu în privinţa asta.

Va fi bine.

Asigurarea veni ca o voce liniştitoare în mintea mea. Eram obişnuită cu asta. Era vocea soţului, consortului meu, Alec. Cândva, mi-a fost profesor, însă am ştiut dintotdeauna că el era menit să fie mai mult decât o ispită pentru adolescentele liceului, inclusiv pentru mine. Magia a dovedit în timp că a fost menit să fie gardianul meu, cel ce avea să mă apere în lupta cu răul.

Astfel, aveam această legătură magică, prin care puteam comunica doar gândind anumite cuvinte. Era incredibil şi, de-al lungul timpului ne-a ajutat în diverse situaţii dificile. 

I-am oferit un zâmbet călduros. Chiar şi acum, la vârsta a doua, niciun gram din dragostea pe care i-o purtam nu a reuşit să se evapore. Şi ştiam că nici din partea lui nu se schimbase nimic...

Ştiu, i-am răspuns tot prin aceeaşi cale. Noi mereu ieşim bine din situaţii.

Nu fără consecinţe, din păcate... Ah, iată-i.

Mi-am ridicat privirea. Primul lucru pe care l-am recunoscut a fost aura Mayei. Strălucea de la kilometri distanţă, cel puţin pentru mine. Imortalitatea ei, alături de magia celor două neamuri de vrăjitori creau un adevărat joc de culori în aura ei. Am înghiţit în sec. Alături de ea mai erau doi băieţi, unul dintre ei fiind Christian - pe celălalt nu-l recunoşteam - şi o fată. 

Tânăra era o fantomă, însă şi ea purta aură, destul de specială chiar... şi ea fusese vrăjitoare. Mă întrebam dacă era şi ea parte din familia noastră măreaţă.

Am ieşit din maşină, cot la cot cu Alec. Cu o încuviinţare, m-am prezentat către cei doi necunoscuţi.

-Teresa Grigorovich şi soţul meu, Alec. 

Maya îmi oferi un zâmbet, însă părea neliniştită. O înţelegeam. Şi eu trecusem prin lucruri teribile când am fost de vârsta ei.

-Acesta este fratele meu, Marc, îl prezentă pe băiat, apoi se întoarse spre fată. Evelyn, fostă vrăjitoare...

-Actuală fantomă, o întrerupse Evelyn. Sunt una dintre surori.

Am încuviinţat. Exact cum bănuisem. Puteam simţi o legătură, acum, între noi trei, că aveam confirmată informaţia. Evelyn era brunetă şi avea ochii întunecaţi, ca Maya. Eu nu împărtăşeam această trăsătură, însă erau alte lucruri pe care le regăseam în Evelyn: forma scheletului feţei, şi modul în care îşi ţinea spatele încordat, cu capul sus. Trăsături asemănătoare le deţinea şi Maya, însă se cunoşteau asemănarea dintre ea şi mama sa. 

Christian More îşi drese glasul.

-Şi acum ce facem?

-Mai sunt două minute, spuse Alec verificând ceasul.