I'm immortal (#ID 2)

14. Vraja de localizare

Maya

-Nu se poate.

M-am trântit în cel mai apropiat scaun, neputând a-mi crede urechilor. Mâinile îmi sprijineau capul, pe măsură ce lacrimile ameninţau să-mi inunde chipul. Nu se poate. Nu se poate.

-Carla este medium şi a simţit prezenţa demonului, Maya. Este bine măcar că ne-am dat seama, că...

-Un copil de 14 ani, am întrerupt-o, şi-a dat seama că iubitul meu este posedat, iar eu nu!

Evelyn nu spuse nimic. Mă privi compătimitor, cu acea privire care mă dezgusta atât de tare... însă nu mă dezgusta la fel de mult pe cât o făceam eu însumi. Nu eram dezamăgită de mine, eram furioasă. Am ştiut că ceva era în neregulă şi am ignorat totul. Am lăsat un demon să mă păcălească...

-Evelyn, am spus după un moment de gândire. Dacă nu am putut recunoaşte că un demon l-a posedat pe Christian, cum aş putea eu învinge aceste forţe pe care nici nu le cunosc?

Sora mea ridică din umeri.

-Nu ştiu, dar nu m-am sacrificat ca să te văd cum te laşi bătută aşa uşor. Teresa are experienţă reală şi o să te înveţe să lupţi folosindu-ţi puterile. Le rugăm şi pe cele trei fantastice să te ajute şi ne formăm armata. Va fi bine.

Un zâmbet vag mi se contură pe buze.

-Eşti optimistă, Eve.

-Nici n-ai idee...

Sunete de paşi se auziră din camera alăturată, când mi-am amintit de Dan. La naiba. Trebuia să mă ocup şi de asta acum, că Evelyn era aici.

-Cine e acolo? a întrebat ea.

-Ă... da. Am uitat să-ţi spun, dar Dan Brown este aici să te vadă.

Expresia chipului lui Evelyn se schimbă într-o fracţiune de secundă. Teama se putea citi în fiecare părticică a prezenţei ei, pe măsură ce paşii se auzeau tot mai tare, tot mai tare, până când uşa se trânti de perete.

Dan avea lacrimi în ochi.

-Evy! Evy, eşti aici!

-Oh, la naiba, spuse sora mea.

Se întoarse spre mine, aruncându-mi priviri întrebătoare.

-Pentru numele lui Dumnezeu, ce caută el aici?

-Evy, Evy, te simt că eşti aici. Te rog, vorbeşte cu mine! Te rog...

Evelyn privea surprinsă către fostul ei iubit. Dan, buimac, privea înnebunit în toate direcţiile. Deşi nu era capabil să vadă fantomele, avea simţuri paranormale ce-l ajutau să detecteze spiritele şi, implicit, să ajungă să le cunoască sufletul. Era greu de explicat, din moment ce nu eram medium, însă din experienţa mea de fantomă puteam afirma că Dan adesea o lua pe arătură din cauza acestui ,,dar". Astăzi nu era decât o altă zi în care suporta consecinţele.

-Trebuie să-l scoţi de aici, mi-a spus Evelyn simplu.

-Maya, unde e Evelyn?

I-am aruncat o privire plină de subînţeles lui Evelyn. Încă eram distrasă din cauza a ceea ce mi-a spus legat de Christian, deci nu puteam să-mi pierd aiurea timpul acum. Voiam să plec, să-l gasesc şi să-l exorcizez eu însumi. Aveam o idee vagă despre cum se întâmpla, ştiam că implica cruci şi urlete, însă aveam de gând să-l obţin înapoi.

Prin urmare, drama lui Evelyn şi a lui Dan era ultimul lucru de care voiam să mă ocup.

-Evelyn, hai să terminăm cu asta, am spus. Dan ştie că ai fost însărcinată când te-ai sacrificat. Acum putem rezolva asta cât mai repede ca să ne punem în mişcare?