I'm immortal (#ID 2)

10. Trupa de şoc

Teresa

-Le-ai explicat cine sunt, nu?

Am dat din cap enervată. Era pentru a mia oară când Selena îmi punea întrebarea asta. M-am așezat lângă ea pe canapea, iar printr-un gest instinctiv, i-am strâns mâna afectiv. În calitate de prietenă, şi nu doar de Migi Evaar, trebuia să o protejez. Nici nu mai ţineam minte de câţi ani ţinea prietenia noastră, părea că o cunoşteam dintotdeauna. Selena era sora pe care nu am avut-o niciodată.

-Te înţeleg, spuse după ceva vreme. Să afli despre Gabriel Fray, faptul că este tatăl tău...

-Îngrijorările mele nu au nicio legătură cu Gabriel Fray, am întrerupt-o. Pur şi simplu încerc să găsesc o conexiune între toate întâmplările din ultima vreme.

Selena nu mai spuse nimic. Nici nu era nevoie, ştia la ce mă refeream. Cu câteva săptămâni în urmă, în ziua aniversării mele şi a lui Alec, consortul bunicii lui Alec a apărut la noi la uşă. Din moment ce bunica soţului meu, Agatha, era moartă de mulţi ani, am bănuit că ceva era necurat în apariţia lui la uşa noastră. Când ne-a anunţat că Sabrina ,, era pregătită", nimic nu a căpătat vreun sens, însă. Acum începeam să mă întreb dacă nu cumva totul era legat, iar Sabrina avea un plan mult prea ingenios ca să-l previn.

-Evident că totul este legat, spuse Alec, apărând şi el în încăpere.

L-am mustrat cu o privire, însă el ridică din umeri indiferent.

-Tessie, este Sabrina Branwell femeia despre care vorbim.

-Migi Bluah, l-a corectat Selena. Nu îi mai spune pe nume, ştim cu toţii că existenţa ei se rezumă oricum doar la vrăjitorie şi relaţiile cu demonii.

Mi-am plecat privirea. Selena nu trecuse niciodată peste faptul că propria ei mamă era conducătoarea unei întregi armate de vrăjitori întunecaţi. Nici nu o învinuiam... cândva, ea trebuia să fie una dintre ceilalţi pioni, însă prietena mea a ales calea cea corectă la timp. De atunci, a încercat pe cât posibil să-şi uite familia şi să facă parte din lumea vrăjitorilor care luptă pentru pace - de partea mea.

Uneori trebuia să admiţi că familia adevărată nu se definea neapărat prin sânge. Însăşi experienţa Selenei m-a făcut să admit foarte repede legătura dintre mine şi Gabriel Fray. Ştiam că el fiind tatăl meu biologic nu schimba cu nimic cine eram şi cine îmi erau adevăraţii părinţi... era doar un termen nou în ecuaţie.

Selena nu pare să se simtă bine deloc.

Am ridicat privirea spre Alec, care o urmărea la rândul lui cu tristeţe pe Selena. Vocea lui exprima clar ceea ce simţea în acel moment, nu era nevoie să-l analizez mai îndeaproape. I-am răspuns tot prin legătură:

Mai bine o lăsăm singură un pic. Să vedem ce fac gemenii.

Alec încuviinţă, apoi se întoarse spre prietena noastră.

-Noi mergem să vedem ce fac Adrian şi Carla. Ne chemi dacă ajung invitaţii, da?

Selena încuviinţă şi ne arătă un zâmbet călduros. Nu am mai spus nimic, pentru că dacă aş fi început din nou să vorbesc, aş fi spus aceleaşi cuvinte pe care Selena le auzise de un milion de ori: că ea nu era precum mama ei, ea era de partea binelui, că nu era vina ei, iar noi eram acolo pentru ea. Uneori, însă, era nevoie să o laşi să se descurce singură cu propriile-i gânduri.

Carla m-a tot întrebat ieri şi azi ce se întâmplă, îmi întrerupse Alec şirul gândurilor. Începe să se îngrijoreze pentru noi.

Mereu a fost foarte matură pentru vârsta ei, Alec. Poate ar trebui să îi spunem ce se întâmplă.

Alec scutură din cap categoric.