I'm immortal (#ID 2)

18. Mamă şi fiică

Maya

-Aerule, vino la mine.

Energia învăluitoare a elementului radia în juru-mi. Îi simțeam puterea curgându-mi prin vene, gata să sfâșie întregul Pământ în două la comanda mea. Toată puterea sa eram eu, iar eu eram a lui. Una cu el. Una cu aerul.

-Acum, șopti Teresa încurajator.

Mi-am întins mâinile, eliberând această energie dinlăuntrul meu și redirecționând-o spre vaza dinaintea mea. Am simțit puterea elementului părăsindu-mi întâi vârfurile picioarelor, deplasându-se către corp și prin şira spinării către mâini, ca apoi să se descarce cu totul în ținta aleasă.

Pe măsură ce mă simțeam învăluită de un fior străin, m-am regăsit apoi epuizată, lipsită de putere.

O bubuitură puternică mi-a spart timpanele.

-Ce naiba faceți voi aici?

Brianna intră bușind din picioare ca un copil îmbufnat. Trebuia să mă simt calmă, oricum, căci asta nu era nimic în comparație cu ce avea să urmeze...

-Dumnezeule, biblioteca mea!

Eu și Tesresa ne-am uitat surprinse la raftul dărâmat dinaintea noastră. Nici nu mai are sens să menționez vaza pe care încercasem să o mișc (era spartă în sute de bucățele în colțul celălalt al camerei). Brianna era șocată... Iar eu speriată.

-Cred că... încercă Teresa să spună, ar trebui să mai exersăm canalizarea puterilor... Ce spui?

-Duceți-vă undeva cu canalizarea voastră! țipă Brianna la noi. Mi-ați distrus rafturile de cărți... Cărțile mele!

Am înghițit în sec. Am deschis gura să spun ceva, însă nimic nu părea potrivit. Nu pentru Brianna. Avea să țipe la mine, să mă lovească - să mă omoare (de ce nu?). Teresa observă starea Briannei și încercă să intervină, însă Raquel iși făcu apariția îndată. Trecu nepăsătoare pe lângă tot dezastrul și își puse mâinile în șold.

-Dumnezeule, ai mai multă putere decât am crezut, remarcă ea.

-Dă-o naibii de putere, mi-a distrus...

Raquel îşi dădu ochii peste cap şi şovăi din mână nepăsătoare către Brianna. Vrăjitoarea brunetă se încruntă la prietena ei, pe măsură ce Raquel îi vorbi pe un ton certăreţ:

-Lasă că mereu fac curat după tine. Era şi timpul să ţi se întâmple ceva de genul ăsta.

-Vai, ce frumoase dorinţe.

Raquel nu-i răspunse, se mulţumi să-i arunce un zâmbet şiret. Bineînţeles, Brianna nu părea nici pe jumătate mai calmă, însă părăsi camera şi asta era de ajuns - pentru moment. Nu îmi mai permiteam să fiu întreruptă şi trebuia să evoluez cât mai repede ca să fiu pregătită în caz de orice.

Să-l găsesc pe Christian.

Am simţit cum mi s-a pus un nod în gât. Dacă nu era bine? Dacă demonul ăla l-a dus într-un loc mizerabil, sau l-a obligat să omoare pe cineva? Simplul gând că ceva de genul acesta i se întâmpla chiar acum lui Christian mă făcea mai motivată şi mai speriată deopotrivă. Nu era nimic mai rău ca sentimentul de incertitudine...

-Maya?

Mi-am ridicat privirea îndată. Teresa şi Raquel mă studiau îndeaproape, de parcă eram o persoană abia ieşită din azilul de nebuni. Am scuturat din cap, alungând gândul. Deşi ar fi fost de preferat...

-Da, scuze, mă gândeam doar, am spus grăbită. Hai să mai încercăm odată.

Teresa a decis apoi că ar fi fost mai bine să-mi încerc puterea pe ceva mai mare, iar odată ce puteam să o controlez la acel nivel, să încerc să reduc tot mai mult din ea, pentru a mişca obiecte cât mai mici. Ce-i drept, era mai greu decât suna, având în vedere că invocarea puterilor mă ataca precum un tsunami poate mişca o scoică amărâtă la malul oceanului. Nu era loc de glumă deloc.