Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 12 - „Îți pot dovedi că poți avea încredere"

Ares

          Alessandro se plimbă prin cameră, vorbind la telefon și scăpând câte o înjurătură, de câteva minute bune, tot ce fac este să-l urmez cu privirea fără a spune ceva. Este destul de tensionat, iar eu vreau să știu motivul convorbirii lui la telefon, din câte am înțeles este vorba de un transport ce a fost raportat la poliție.

          Sătul deja așteptând atât să termine conversația, decid că mi-ar prinde bine o gură de aer. Oricum după zilele acestea merit și eu o gură de aer. Deschid ușa pregătindu-mă să ies, când dintr-o dată îmi aud fratele bolborosind ceva, închizând și apelul totodată. Mă învârt pe călcâie, acum privindu-l curios.

          — Transportul de la Viena, știi tu, cel cu arme, spune făcând o mică pauză.

          — Da, continuă, ce s-a întâmplat? întreb luând loc pe scaunul din stânga ușii.

          — La intrarea în Viena au fost opriți de poliție, ne-au confiscat toată marfa, iar oamenii noștri sunt acum în arest, adaugă așezându-se jos.

          — Cum au putut fi atât de imbecili cât să o ia pe traseul știut de toată lumea, ci nu pe altul care să inducă poliția în eroare, țip ridicându-mă de pe scaun. Emilia cum de nu ne-a anunțat despre această percheziție? întreb aruncându-mi sacoul pe pat și trecându-mi mâna fugitiv prin păr.

          — Tu chiar te bazezi pe spusele unei femei căruia i-o trăgeai când aveai chef? mă întreabă revoltat. Tipa pare că nu știe nici pe ce lume trăiește, adaugă scoțându-și o țigară din pachet.

          Într-adevăr, nu știu la ce mă așteptam când am băgat-o în treaba asta. Pur și simplu credeam că dacă face parte din poliție o să mă poată ajuta cu privire la informații, dar până la urmă este doar o altă târfuliță atrasă de bani.

          — Tata știe? îndrăznesc a întreba, sperând că nu.

          — Da, a aflat de la Freya, răspunde trăgând ultimul fum din țigară.

          Eu eram cel ce se ocupa cu acest transport, nici nu vreau să-mi imaginez ce reacție a avut tata. Emilia o să plătească scump pentru această greșeală, o să o lovesc acolo unde o doare cel mai tare, nici nu știe ce o așteaptă. Dragul ei frate nu o să mai aibă mult de trăit, oricum era o lepră a societății în care trăim și un polițai extrem de ridicol. 

          — Sună-l pe Dominic, bomba va exploda în seara asta, spun ieșind pe balcon.

          Dau cu pumnul în perete fiind frustrat că transportul nu a ajuns unde trebuie. Acum chiar că nu mai am nici o șansă ca tata să îmi lase totul în mâini, chiar dacă sunt cel mai mare. În ritmul acesta, tata o să-i lase totul surorii noastre, iar noi o să fim dezmoșteniți.

          — Totul e rezolvat, mă bate pe umăr atenționându-mă.

          Brusc gândul îmi sare la bruneta aceea înțepată, cum aș putea să o atrag în plasă, nu pare vreo fraieră care să pice atât de ușor. Că tot veni vorba de ea, sărută al dracului de bine. 

          — Eu am să ies puțin, îmi atenționez fratele, părăsind balconul. 

          Am de gând să-i fac o mică vizită arogantei, aseară îmi părea că se simțea bine în brațele mele. Parcurg holul lung, până în dreptul camerei ei, bat ușor în ușă auzind un „ intră ". Deschid ușa fixând-o cu privirea, dintr-o dată fața ei se schimbă, clar nu eram eu cel așteptat, cel puțin asta reiese din privirea ei. Sunt mai mult ca sigur că dacă privirile aruncau foc, acum ardeam mai ceva ca în Iad. Că tot vorbim de iad și de mica împielițată, nu m-ar deranja să o văd într-un furou roșu cu niște cornițe de diavol.