Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 1- „Promite-mi că ai grijă"

Privesc spre femeia din fața mea ce încă nu-și poate reveni din șoc. Soțul ei cu care avea o căsnicie de treizeci de ani tocmai s-a sinucis în propria casă, mai exact în livingul casei. Ariana, colega noastră de la criminalistică încă studiază atât cadavrul cât și locul. Juliet, detectivul nostru coboară rapid de la etaj cu un bilețel în mână. Ajungând în dreptul meu și mi-l înmânează.

"Timpul se scurge, mi amigo. Ori tu, ori prețioasa ta fetiță."

Întorc bilețelul pe ambele părți încercând să găsesc un nume, o inițială ceva, dar în zadar. Omul ce a plănuit toata treaba aceasta se ascunde foarte bine pentru că nu a lăsat nicio amprentă, iar bilețelul este scris pe calculator și printat.

Juliet urcă înapoi în biroul dânsului, de data aceasta urmând-o și eu. Pătrund în mica încăpere de la etaj, privind-o, încercând să-mi dau seama daca aici a fost dată o mare luptă, sau domnul Dimitrov nu este prea ordonat.

Din spusele Arianei, acest domn este un senator rus, stabilit în Spania de peste douăzeci și șase de ani, luând cetățenie spaniolă. În trecut ar fi fost acuzat de cooperare într-un jaf armat în timpul unui bal de caritate din Franța. Ca urmare a jafului au avut loc două crime, printre care un bărbat de patruzeci și opt de ani și o femeie de treizeci și șase de ani, mamă a doi copii.

Ochii îmi cad pe un dosar de pe birou, ce este deschis. Din doi pași ajung lângă, luând dosarul și răsfoindu-l. La mijlocul acestuia găsesc un plic, las dosarul pe masă luând bucata de hârtie în mână. Îl deschid observând câteva poze bune în el. Se pare că domnul nostru Ivanov nu este atât de curat precum am crezut. In toate imaginile apare alături ori de câte o femeie mai tânără, ori făcând anumite afaceri ilegale.

Ies din birou coborând spre restul cu acest minunat plic în mână. Merg spre doamna Ivanov, gândindu-mă dacă ea știe de toate aceste lucruri.

— Vreau să vă pun câteva întrebări, urmați-mă, mă adresez politicos spre femeia din fața mea.

Îi fac semn să mă urmeze spre bucătărie, acela fiind singurul loc mai retras. O îndemn să se așeze pe scaunul din fața mea, conformându-se. Las plicul ușor pe masă, eu stând în picioare sprijinită de blat.

— Îmi puteți spune mai exact cu ce se ocupa soțul dumneavoastră? o întreb punându-mi mâinile în sân.

— Tot ce știu este că lucra în senat, fiind senator, mai multe chiar nu știu, îmi răspunde înfundat, mai având puțin și plângând.

— Nu ați observat nimic în ultima perioadă, cum ar fii plecări la ore târzii, comportament diferit?

— În ultima perioadă era plecat mai mereu, devenise rece, distant, eram pe pragul de a pune divorț, îmi mărturisește lăsându-și capul în jos.

— Soțul dumneavoastră avea dușmani? întrebarea mea o ia pe nepregătite.

— Avea câțiva oameni cu care nu se înțelegea atât de bine, dar pe mine nu mă implica în afacerile lui sau în discuții.

Oftez, și decid că nu-i momentul potrivit să îi spun că și fiica îi este în pericol. Deja este distrusă după sinuciderea soțului ei, vestea că sunt șanse ca și fiica dânsei să fi pățit ceva, o să o distrugă total. Ridic plicul, urmând să i-l înmânez. Poate că dacă ar vedea pozele și-ar mai aduce aminte dacă a mai văzut sau auzit ceva de la soțul ei.