Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 24 - „ Să nu îndrăznești să o mai atingi! "

Alessandro

          Mă aflu pe holul spitalului împreună cu ceilalți, așteptând să-mi vină rândul să-mi vizitez fratele, am decis că mai bine intrăm pe rând în salonul său pentru a nu aglomera mica încăpere în care se află. Puștoaica asta brunetă, ce este acum așezată lângă sora mea, a reușit să-i sucească mințile fratelui meu ce până să o întâlnească juca fetele după bunul lui plac. Atât lui, cât și mie și surorii noastre, mama ne-a promis niște îngeri păzitori ce se pare că au ajuns într-un sfârșit.

          Îngerul meu păzitor are părul blond, ochii albaștrii, buzele cărnoase și un zâmbet de milioane. Chiar dacă ea încă nu știe faptul că mi-a sucit mințile în cel mai scurt timp am să-i spun. Cu tot cu ironiile pe care le face, fata asta are ceva al ei, ceva unic, de care eu am început să mă îndrăgostesc. O privesc cum își ia prietena în brațe felicitând-o pentru sarcina sa. Dacă totul se întâmpla acum cinci ani când mama noastră era încă în viață, Ares ar fi respins copilul și asta pentru că pe el îl interesau doar treburile murdare ale tatălui nostru, nu și o relație stabilă.

          Spre deosebire de mine, care după ultima relație avută acum trei ani, am încercat să găsesc fata potrivită ce simțeam că nu o să mai apară. Deși am iubit-o mult pe fosta mea, acum privesc către viitor și de ce nu, un viitor alături de blonda care mă joacă după bunul ei plac și singura pe care o las să facă asta. În schimb nu pot spune același lucru despre Freya, fericirea ei pare să nu mai apară, iar cu fiecare zi care se termină, ea este mult mai aproape de căsnicia cu un străin. Tata s-a jucat cu ea cum a vrut, încă din copilărie când a promis-o fiului unui prieten vechi de-al său.

          Nici mama, nici noi n-am fost de acord cu asta, dar pe tata nu l-a interesat ce spunem și a făcut totul după bunul lui plac. I-am promis Freyei, împreună cu Ares, că nu o să permitem ca ea să fie tristă tot restul vieții. Ahmed, fratele lui Ailyn se apropie de ea, șoptindu-i ceva la ureche, ea aprobând. Poate mi se pare, dar între cei doi sigur este ceva, iar ea pare că uită de tot când este în preajma lui.

          — Alessandro, ești în regulă? mă întreabă, blonda ce acum se joacă în părul meu.

          — Da, răspund scurt.

          O văd cum se întristează, dorind să se ridice. De ce am fost bădăran? Îi apuc brațul, trăgând-o în brațele mele.

          — Nu pleca, rostesc blând de data aceasta.

          Se uită confuză la mine, iar eu îmi doresc cu atâta ardoare să-i simt gustul buzelor. Deși ne-am petrecut mult timp împreună, de când fratele meu este cu prietena ei, nu a fost nimic între noi mai mult decât prietenie. Nu m-am gândit la un lucru, dacă ea mă vede doar ca pe un prieten și n-ar vrea să fie ceva mai mult între noi.

          — Uneori ești așa bădăran, rostește, făcându-mă să chicotesc.

          — Ce pot să zic, cui îi place de mine, îi place și așa bădăran, spun prinzându-i mâna întra mea.

          Îmi lipesc buzele de mâna ei, ridicându-mă și având grijă să nu o scap. Asta mi-ar trebui, o blondă ce o să mă ironizeze toată viața ei. Dacă stau bine și mă gândesc, nu sună atât de rău. Ailyn îi face semn să meargă către ea, moment în care decid și eu să mă duc în salonul fratelui meu. Am nevoie de un sfat frățesc, chiar dacă i l-aș fi putut cere și Freey.

          — Ce faci mă dobitocule, rostesc zâmbind către el.

          — Aștept să plec din închisoarea asta, murmură ursuz.