Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 11 - „Și un demon poate avea sentimente"

          Îmi deschid leneșă ochii din cauza unor bătăi în ușă, din ce în ce mai puternice. Apuc telefonul de pe noptieră uitându-mă la ceas, este ora trei dimineața, cineva nu are somn la ora asta așa de matinală. Mă ridic aproape mergând târâș până la ușă, frecându-mă în același timp la ochi pentru a elimina ceața provocată din cauza treziri bruscă.

          Deschid ușa lăsându-mi prietena să intre, oare ce a mai făcut și de data asta? Închid ușa oftând, urmând-o către pat. Se așează pe pat uitându-se insistent în ochii mei, deja mă sperie toată treaba asta. Oare i-a făcut ceva psihopatul acela de prieten al „anonimului", dar dacă ea e aici, unde e Juliet? Îmi iau un scaun și mă așez în fața ei, așteptând să spună ceva, dar se pare că i-a mâncat pisica limba.

          — Îmi poți spune ce s-a întâmplat? decid a rupe tăcerea asta dintre noi.

          — Alessandro, spune, de parcă m-ar ajuta un simplu nume.

          — Așa, continuă, ce a făcut Alessandro? întreb așezându-mă mai bine pe scaun.

          — Păi cred că îmi place de el, răspunde, întinzându-se pe pat.

          Fac ochii cât cepele la auzul acestei baliverne, n-are cum să-l placă, cel puțin nu de el. Nu este băiatul potrivit pentru ea, nu face parte din lumea noastră.

          — Ai băut? o întreb fiind sigură că dacă era lucidă nu spunea asta.

          — Puțin... mai mult, spune făcând o pauză.

          Și acum ce mă fac cu ea? Nu-i pot interzice să nu se vadă cu el, chiar dacă e ceva interzis. Până la urmă e viața ei, eu o să-i fiu alături la fiecare alegere, fie bună sau rea.

          Mă așez lângă ea pe pat, luând-o în brațe, adormind amândouă.

***

          Mă ridic rapid din pat, din cauza blondinei ce scapă ceva jos, acel lucru provocând un zgomot intens. După ce că m-a trezit din somn în miezul nopții, acum scapă lucruri pe jos. Îmi dau ochii peste cap, întorcându-mă pe cealaltă parte a patului, cel puțin așa credeam eu, căci imediat fac contact cu suprafața rece a parchetului. Înjur în sinea mea, sprijinindu-mă de pat pentru a mă ridica. Ariana mă privește din tocul ușii râzând cu gura până la urechi.

          — Îmi poți spune ce ai spart? întreb băgându-mi picioarele în papuci mei de casă roz, fiind din puf.

          — Am dărmat o vază din greșeală, dar surprinzător nu s-a spart, dă din umeri nepăsătoare.

          — Am înțeles, iar acum că ești destul de conștientă, îmi poți spune ce s-a întâmplat aseară în club? întreb în timp ce merg către dulap pentru a-mi lua haine să mă schimb.

          Preferă a nu mă băga în seamă și continuă a se plimba prin cameră. Oftez și decid să nu o mai întreb, când se va simți pregătită, o să-mi spună. Nici eu nu i-am spus de sărutul pe care l-am avut atunci, așa că nu o să o presez.

          — Tu cu Ares vă cunoașteți? Păreați foarte apropiați aseară, cuvintele ei mă fac a mă îneca cu o picătură de cafea.

          — Ne-am întâlnit în lift, răspund ridicând din umeri și tușind din cauza cafelei.

          — Eu am impresia că ascunzi ceva de noi, se întoarce către mine privindu-mă suspicios.

          — Când o să-mi spui ce s-a întâmplat aseară, îți voi spune și eu, spun privind spre apă.