Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 15 - „ De când îți pasă ție de o polițistă jerpelită? "

          În momentul acesta nici nu-mi pasă că cineva ne-ar putea vedea, nu-mi pasă că este extrem de ilegal ceea ce se întâmplă între noi. Și îmi spusese Juliet să nu pic în capcana dragostei, n-am crezut că are dreptate și acum uite-mă din nou în brațele aceluiași bărbat ce îmi face și bine și rău în același timp. 

          Îmi plasează un mic sărut pe frunte strângându-mă mai tare în brațe. Își lasă și cealaltă mână pe talia mea, strângând ferm cu amândouă. Mi le las și eu în jurul gâtului său, lăsându-mi capul pe pieptul lui. Îi simt fiecare bătaie a inimii, mă simt mult mai în siguranță în brațele sale. Nu i-aș mai da drumul vreodată.

          — Merit măcar o șansă să-ți arăt că nu sunt așa de rău precum crezi tu? mă întreabă mai mult șoptit.

          — Nu mă face să regret, răspund ridicându-mi privirea către ochii lui.

          Își apleacă capul, buzele noastre formând acum un întreg. Nici nu pot descrie ceea ce simt, totul pare un vis, un vis al dracului de frumos. Merită o șansă, poate că și eu merit una la fericire. Risc foarte mult în momentul acesta, dar sinceră să fiu, nici nu-mi pasă. Limba lui caută un mic spațiu pentru a o întâlni pe a mea, îi las oportunitatea, imediat pornind într-un dans. 

          — Ailyn? Ares? întreabă Ariana, confuză de ceea ce vede.

          — Bună, Ariana, o salută Ares, imediat ce ne despărțim.

          — Ce se întâmplă între voi doi? Sunteți împreună? întreabă încă confuză.

          — Așa cred, răspunde Ares în locul meu.

          Cum se face că Ariana apare mereu în momentele de genul, are magnet la mine și Ares. Cred că se uită la nori și dacă se vede mai multă lumină înseamnă că sunt cu el.

          — Știi că este ilegal ceea ce faceți voi, nu? întreabă scoțându-și o țigară din pachet. 

          — Promite-mi că nu va mai afla nimeni, rostesc fixându-i ochii albaștrii cu privirea.

          — Cu prima greșeală te denunț eu la poliție, îl amenință pe Ares, ridicând un deget pentru a părea mai convingătoare. De fapt noi suntem poliția, adaugă dându-și seama că nu avea sens ce a zis.

          Mereu a fost lângă mine, chiar dacă luam decizii proaste, ea mă încuraja să le duc la bun sfârșit. Nici un fost de al meu nu a scăpat de amenințările ei cu privire la rănirea mea, fie fizică sau psihică. Undeva sunt conștientă și eu că nu o să dureze mult acest vis, dar cu toate astea prefer să trăiesc prezentul. Dacă destinul ne-a adus împreună, tot el alege dacă ne separă. Mama m-a învățat că există mai multe tipuri de oameni ce apar în viața ta. Primi sunt cei ce vin în viața ta, stau pentru moment și după pleacă fără a se mai uita în urmă. A doua categorie sunt cei ce stau o perioadă, după care pleacă și revin înapoi după un timp anume, asta se întâmplă deoarece destinul are pregătite pentru noi lecții separate, iar când le învățăm ne aduce din nou împreună. Iar ultima categorie, nu cea din urmă, sunt persoanele ce apar în viața ta și nu mai pleacă vreodată. Dacă noi ne-am întâlnit, iar viețile noastre s-au intersectat, asta este pentru că așa a vrut Dumnezeu. 

          Poate acesta este visul oricărei adolescente, ca tipul rău să se îndrăgostească de ele și să aibă un final fericit. Ei bine, de fapt nu este mereu ca în povești, multe fete ajung a se îndrăgosti și a suferi din vina unor bărbați ce știu numai să înșele, să bea, chiar și să le maltrateze. Răspunsul lor mereu este „Nu pot pleca, îl iubesc prea mult", și mă rog ce iubire este asta în care îți bați nevasta când vii beat mort acasă. În momentul în care ai ridicat mâna în fața unei femei demnitatea ta ca bărbat a pierit. Mulți uită că și pe ei tot o femeie i-a făcut.