Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 26 - „ Nu sunteți deloc bătrână "

Ares

          — Unde v-a stat capul! urlu făcând ecou în tot depozitul.

          — Șefu, dar erau mult mai mulți decât noi, nu aveam cum să le facem față, rostește Filip, făcându-mă să lovesc masa cu pumnul.

          — Ați avut o singură sarcină de dus la capăt și n-ați fost în stare de ea! țipă fratele meu, luându-și pistolul în mână. Așa cum ați pierdut marfa noastră, vă veți pierde și viețile, la fel de repede, adaugă, observându-l mai încordat decât de obicei.

          Înainte de a apăsa pe trăgaci ușa se deschide, lăsându-l la iveală pe Hassan urmat de trei bărbați. De când m-a ajutat să o găsesc pe Ailyn, ne-am aliat puterile.

          — Cocaina este în posesia lui Martini, Gregorio a spart baza de date și containerele au fost localizate într-un depozit la marginea orașului Badajoz, rostește Hassan, iar fratele meu se calmează.

          — Și cum ajungem acolo? Noi n-avem voie să călcam pe teritoriul lui, i se adresează Alessandro, așezându-se pe scaun.

— Voi nu, dar noi nu avem niciun tratat în acest sens, o să mergem noi după ele, voi trebuie să fiți pe fază în caz că se întâmplă ceva, spune Nicolas, iar eu îl aprob.

Din cauza unor incompetenți, marfa mea de patruzeci de mii de euro a ajuns în mâinile jegosului de Martini, iar din cauza tratatului semnat de tata în urmă cu douăzeci de ani, niciunul nu are dreptul de a păși pe teritoriul celuilalt. Dar se pare că de vamă nu s-a specificat nimic. Dacă marfa nu-mi va fi recuperată, îi omor cu mâinile goale pe acești oameni așa-ziși "buni" ai mei.

          — Vin cu voi, spun apăsat. E marfa mea și o să-mi asum eu totul, adaug, Alessandro privindu-mă mirat.

          — Tu te-ai țăcănit? Abia ți-ai revenit după împușcătură! urlă fratele meu la mine.

          — Sunt bine! Dacă cocaina mea a fost furată din cauza șobolanilor aceștia, e de datoria mea să o iau înapoi! mă răstesc către el.

— Merg și eu, nu te pot lăsa să faci asta singur! exclamă Alessandro.

          — Nu, fetele sunt în pericol dacă rămân singure, spun, dându-mi seama câte pericole le înconjoară.

          — Fetele vor fi bine, am angajat oameni care să le păzească la fiecare pas, rostește, calmându-mă puțin.

          Deci se pare că plecăm în Badajoz să recuperez ce-mi aparține. Iar dacă am să mă întorc cu bine, am de gând să o cer pe Ailyn de soție, nu-mi mai văd viața fără să o am lângă mine, să avem același nume. Poartă în pântece, următorul șef al organizației, îmi poartă băiatul, iar eu nu am să las ca piticul să se nască înainte de nunta noastră. Totul va fi pe repede înainte, dar chiar nu mai pot aștepta, vreau să o văd în rochie de mireasă, la altar alături de mine în văzul tuturor. Vreau ca Elias să moară de invidie, dacă nu îl omor eu cu aceste mâini.

Ailyn

          — Cum adică pleci? întreb pe un ton ridicat.

          — Iubito, o să fie bine, în câteva zile mă întorc, spune, pe un ton calm.

          — Ce o să fie bine? Aproape ai murit acum o săptămână, dacă pățești din nou ceva? Ares tu nu gândești ce faci! aproape urlu prin telefon.

          — La naiba, ascultă-mă! Nu o să pățesc nimic, îți promit asta! rostește și decid să nu mai complic lucrurile.

          Dacă el consideră că n-are ce să pățească e decizia lui să o facă. Totuși chiar nu vreau să-l pierd, îl iubesc prea tare.