Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 22 - „ Am fost concediată "

Mă trezesc lângă Ares ce doarme exact ca un copil mic. Deși aș vrea să mai stau să-l privesc, am multă treabă de făcut.

Deschid telefonul pentru a mă uita la ceas, observând trei apeluri nepreluate de la fostul șef al secției. Înghit în sec întrebându-mă oare ce s-a putut întâmpla de am fost sunată de atâtea ori. Ares se întoarce către mine, deschizând ochii și privindu-mă, oboseala fiind prezentă.

Telefonul începe să sune și răspund imediat. Mă gândesc la tot ce este mai rău.

— Domnișoară Olsen v-am sunat în legătură cu postul dumneavoastră în secție, din păcate sunteți dată afară, fără drept de întoarcere, rostește o femeie de la capătul celălalt.

— Poftim? Cred că este o greșeală, nu aveți cum să mă dați afară, spun simțind cum pământul îmi fuge de sub picioare.

— Avem informații cum că sunteți împreună cu fiul mafiotului Hernàndez, vă rog să vă prezentați la secție pentru a vă lua lucrurile. O zi frumoasă! exclamă, închizând apelul.

Toată munca mea încă din copilărie este irosită în câteva minute. Deși lucrul acesta pentru mine a însemnat totul, acum Ares înseamnă mai mult. Chiar dacă o etapă din viața mea s-a încheiat, o altă etapă o să înceapă. Sunt pregătită pentru orice început.

          — Ce s-a întâmplat? mă întreabă Ares observându-mă schimbată.

          — Am fost concediată, pe motiv că au aflat de relația noastră, răspund ridicându-mă din pat.

          — Iubito îmi pare extrem de rău, nu voiam să-ți pierzi locul de muncă și visul din cauza mea, rostește trist, ridicându-se și el.

          — Nu e vina ta, știu prea bine cine e în spatele acestei concedieri și o să mă prefac că nu mă doare ca mai apoi să-l distrug, spun simțit cum sângele îmi pompează mai rău în vene.

          Elias o să-mi plătească cu vârf și îndesat pentru toate rahaturile astea. El crede că dacă eu decad el este câștigat? Se înșală amarnic, o să-l afund, regret doar că nu a murit atunci. Furia pune stăpânire pe mine, iar Ares observă asta, luându-mă în brațe.

          — Calmează-te bruneto, o să trecem împreună prin asta, rostește încet strângându-mă mai tare în brațe.

          Nu știu ce mă făceam dacă el nu era lângă mine. Deși am pierdut ceea ce iubeam, nu regret atâta timp cât încă îl am pe el. După mult timp simt că iubesc din nou, iar lucrul acesta sper să nu se termine vreodată.

— Ares, eu ar trebui să merg să-mi iau lucrurile, rostesc rupând îmbrățișarea.

— Merg cu tine, spune luându-și pantalonii de pe scaun. Nu te las la greu, adaugă.

— Nu vreau să complicăm mai tare lucrurile, mă aștepți acasă, nu stau mult, îi spun plasându-i un mic sărut pe buze.

— Bine, dar când te întorci te pedepsesc, spune făcându-mi cu ochiul.

Îmi dau ochii peste cap mergând către șifonier pentru a-mi lua haine. Gândul îmi zboară la ce aș putea face acum, în ce domeniu să mă angajez, nu-mi vine să cred că o iau de la zero. Înainte de poliție am făcut facultatea și masterul în istorie, și am să-mi fac o nouă carieră în învățământ, asta dacă mai pot continua în ceva, depinde dacă cazierul îmi este pătat sau nu. Sper doar ca în urma acestei decizii să nu fie nevoie ca Ariana sau Juliet să fie suspendate din grad.