Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 13- „De ce nu recunoști că te atrag, prințeso"

          Privesc către marea moschee din fața mea, sufletul meu umplându-se de fericire. Este mult mai frumos decât mi-am imaginat, iar faptul că sunt aici alături de cele mai bune prietene, mai bine spus, surori. Au trecut acum mult timp stadiul de prietene, sunt surorile mele din altă mamă. Pe Juliet o cunosc încă din școlile primare, mereu persoanele spuneau că suntem surori, dar chiar dacă nu suntem eu așa am considerat-o mereu. Iar pe Ariana am cunoscut-o în liceu, la prima vedere n-am crezut că o să ajungem prietene, păream două persoane total opuse, dar cum se spune „opusele se atrag".

          Sunt prietenele mele și eu încă n-am reușit să le spun despre acel sărut cu Ares, poate că ele ar merita să știe de el și de toate cele întâmplate până acum. Nu le cred în stare de a se duce la băieți să le spună că eu am dubii legate de ei, bine Ariana în general este directă, nu o interesează consecințele. Până la urmă fie ce o fi, eu am să le spun.

          — Trebuie să vă spun ceva, rostesc întorcându-mă către ele.

          — E ceva grav? întreabă Juliet mutându-și privirea către mine.

          — Pare ceva grav, asta după cum ne privește, o lămurește Ariana.

          — În ziua aceea când fata șefului a dispărut, am primit un mesaj să merg singură într-un vechi cartier de la marginea orașului pentru a-i salva fata, rostesc făcând o pauză pentru a trage puțin aer în piept. Ajunsă acolo, Maya a fost dusă la secție de un bărbat iar eu legată la ochi vorbind cu așa zisul „A", spunându-mi despre David că are o oarecare legătură cu cazul Ivanov...

          — David? întreabă amândouă în același timp.

          — Da, David, le răspund în timp ce mă gândesc dacă să le spun sau nu și despre sărut.

          — Continuă, spune Ariana fixându-mi privirea. Sunt sigură că mai ai ceva să ne spui, adaugă.

          — După m-a sărutat și să fiu a naibii de nu mi-a plăcut, replica mea le lasă mirate. Apoi am am ajuns aici și am cunoscut acești dubioși bărbați, a căror voce îmi era extrem de cunoscută, apoi m-am întâlnit cu Ares și mi-a spun „prințeso", ceea ce și acel psihopat îmi spunea, după am făcut legătura între nume și acea inițială și am ajuns la concluzia că ei sunt cei pe care îi căutăm, adaug punându-le pe gânduri.

          — Am auzit și eu ceva și așteptam momentul oportun de a spune, mărturisește uitându-se mai mult la mine.

          Telefonul îmi vibrează în geantă așa că decid a răspunde. Poate este ceva urgent, altfel îmi dădeau mesaj.

          C.T

          — Mă scuzați că vă deranjez, dar este ceva important, turuie Lili grăbită.

          — Calmează-te și spune-mi ce s-a întâmplat, încerc a o calma, dar fără folos.

          — Elias... , spune făcând o pauză.

          — Ce s-a întâmplat cu Elias? întreb panicată.

          — A făcut accident, iar mașina a explodat în momentul impactului, spune cu o voce tremurândă.

          — Mulțumesc că m-ai anunțat, o să vin cât de repede pot, îi răspund închizând apelul.

          Nu, nu are cum. Asta este doar o glumă proastă, cum să moară Elias?