Privesc camera hotelului cu atâta admirație, pot spune că este cea mai frumoasă cameră de hotel în care am fost cazată până acum. Hotelul Caesar Resort Bluewaters, situat la malul mării pe insula Bluewaters, oferind o plajă privată, meniuri de clasă mondială, cluburi cu numeroase activități și 301 de camere cu vedere la ocean sau complex. Mai având de asemenea și șapte restaurante, baruri și lounge-uri. Acesta se află în apropierea unei pasarele ce traversează Golful Arabic. Camera este destul de spațioasă, având un pat pe mijloc, paralel pe perete se află o oglindă ce acaparează mai bine de jumătatea acestuia, sub ea fiind o masă de aceeași dimensiune, o mică canapea se află în stânga oglinzii, exact lângă ușa de la balcon. Mi-ar place ca peste ani să vin alături de soțul și copilul meu aici.
— Pregătește-te, vreau să ne plimbăm! exclamă Ariana entuziasmată.
— Speram să mă odihnesc, a fost un drum lung, oftez așezându-mă pe pat.
— Nu, nu, nu am venit aici pentru a dormi, și în plus, dacă dormi acum diseară ce o să faci? mă întreabă așezându-se lângă.
— Fie, hai să mergem, oftez făcând cum spune ea.
— Juliet e în camera ei și se schimbă, te așteptăm jos la cafenea, îmi spune ridicându-se și părăsind încăperea.
Deschid troler-ul luându-mi o rochiță neagră, mulată și cu o palmă mai sus de genunchi, asortând la ea o geacă de blugi de aceeași culoare și niște teniși albi. Îmi iau poșeta de pe pat și mă îndrept către ieșire. Chiar dacă simt o oboseală puternică, poate îmi trece dacă ies să mă plimb. Până la urmă n-am venit să stau in hotel și să nu fac nimic.
Ies din cameră îndreptându-mă către lift, atâția arabi în hainele lor tradiționale, arăboaice. Mereu mi-am dorit să port aceste haine, dar niciodată n-am avut ocazia de a purta. Părinții tatălui meu erau foarte stricți în privința aceasta, nu au vrut să mă vadă vreodată cu hijab. Acum am ocazia de a purta. Vreau să vizitez deșertul Dubai, Burj Kalifa și moscheea Sheikh Zayed.
Ușa liftului se deschide, făcându-mi loc să intru, în interiorul lui se află un bărbat de circa treizeci de ani, îmbrăcat într-un costum negru. Are un început de barbă, ce îi dă un aer misterios. Cred că orice femeie ar fi atrasă de el.
— Nu prea este frumos să te holbezi la un om, știu că sunt frumos, dar nici chiar așa, mă ia peste picior.
Imediat obrajii mei prin o noanță rozalie, dorindu-mi să mă întorc înapoi, dar se pare că nu mai am cum.
— Numele meu este Nicolas, Nicolas Romero, se prezintă întinzând mâna.
— Ailyn Olsen, mă prezint, prinzându-i mâna.
Îmi zâmbește, aplicând un mic sărut pe ea. De ce am impresia că totul se va schimba după această vacanță? Îmi elimin gândurile când liftul se deschide lăsându-mă să ies.
— Mi-a făcut plăcere, Ailyn, poate ne vom mai vedea, își ia la revedere.
— Asemenea, răspund plecând în căutarea fetelor.
Le găsesc stând la o masă și savurând câte o cafea, mă așez lângă ele fără a scoate vreun cuvânt.
— Ce ai pățit? întreabă Juliet ridicându-și privirea din telefon.
— Mă cam doare capul, mint pentru a scăpa de interogatoriu.
— Se vede, ești cam palidă la față, vrei o pastilă? mă întreabă Ariana vizibil speriată.
CITEȘTI
Jocul Pasiunii: Shoot Me
ActionACȚIUNE || DRAGOSTE || DRAMĂ Ailyn Olsen, o tânără polițistă, ieșită recent dintr-o relație eșuată, viața ei părea una extrem de bună, lucrând unde și-a dorit încă din copilărie, dar viața nu este mereu roz. Având de rezolvat un c...