Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 23 - „ Ecografia nu minte niciodată "

          Mă aflu pe holul spitalului încercând să aflu ceva despre starea lui Ares, nimeni nu vrea să-mi spună nimic, asistentele îmi spun doar să mă calmez că totul va fi bine, dar nimic concret ceea ce mă face să-mi ies din minți.

          — Cineva cu Ares Hernàndez? întreabă un doctor ieșind din camera lui.

          — Eu! exaclam ridicându-mă de pe scaun.

          — Starea lui este stabilă, îl puteți vizita, rostește făcându-mi loc să intru în salon.

          Pășesc în mica încăpere, mergând direct lângă patul său. Nici acum nu-mi vine să cred că el chiar și-a riscat viața pentru a o salva pe a mea. Lucrul acesta pentru mine contează enorm de mult, nu am să-i pot mulțumi îndeajuns de mult niciodată. Mă privește zâmbind și mă îndeamnă să mă așez lângă el pe pat.

          — Mă bucur că ești bine, rostesc plasându-i un mic sărut pe buze.

          — Și eu că te văd, spune punându-și mâna peste a mea.

          — Am crezut că am să te pierd, îi mărturisesc tristă. De ce ți-ai riscat viața pentru mine, puteai să mori, adaug nedumerită.

          — Să te știu pe tine bine, aș fi intrat și în foc, rostește zâmbindu-mi cald.

          Brusc simt cum camera se învârte, făcându-l să se panicheze de schimbarea mea.

          — Ești bine iubito? mă întreabă panicat. Asistentă! țipă, o fată brunetă făcându-și apariția în salon.

          — Hai cu mine, mă îndeamnă și o urmez până în salonul de vis a vis.

          — Te poți așeza pe patul acela? Aș vrea să-ți fac un control, îmi spune făcându-mă să mă încrunt.

          — Nu cred că este nevoie, este doar o cădere de calciu, răspund simțind cum o stare de vomă mă acaparează.

          — Doar un control, mă îndeamnă și o aprob.

          Mă așez pe patul acela, între timp ea dând cu cremă un aparat pe care mi-l pune pe burtă începând să-l miște. Zâmbește către ecran, băgându-mă mai tare în ceață.

          — Felicitări, sunteți însărcinată în trei săptămâni jumate, îmi spune și simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.

          — Nu se poate, spuneți-mi că este o greșeală, n-am cum să fiu însărcinată, spun cu o voce tremurândă.

          — Ecografia nu minte niciodată, îmi spune asistenta sigură pe sine.

Eu nu sunt așa de sigură pe sine că o să-l păstrez, nu în condițiile de acum, un copil ar agrava și mai tare lucrurile. Nu o să-i spun lui Ares de el, până mă hotărăsc ce să fac mai departe.

— Vă rog ca iubitul meu să nu afle nimic, îi spun asistentei.

— Stai liniștită, când te simți pregătită îi spui tu, răspunde, zâmbind cald.

          Nu pot să mă întorc acum în salon ca și cum nimic nu s-a întâmplat și totul e roz, se citește pe fața mea că e ceva schimbat, iar Ares nu e atât de prost încât să nu se prindă. Poate pot să o ascund până mă hotărăsc ce să fac în continuare. Ies pe holul spitalului apelând-o pe Ariana, cred ca ar trebui să știe ea prima.

          — Alo? întreabă și îmi dau seama că am trezit-o din somn.

          — Avem o problemă, răspund încercând să stau calmă.