Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 20 - ,, Tata știi prea bine că l-ar omorî"

Ares

          Îmi privesc mica rază de soare ce trage a mă elibera din locul acesta mizerabil. Cum am putut crede că ea este cea care m-a înfundat, a venit aici deși știe că își poate pierde postul într-o secundă dacă Elias o vede. Își îndreaptă privirea spre fratele ei făcându-i un semn subtil să iasă din încăpere. Ahmed înclină din cap și părăsește camera, lăsându-mă singur cu polițista mea.

          Se poziționează în fața mea, mâinile ei ajungând pe gâtul meu, îmi zâmbește cald lipindu-și buzele de ale mele într-un sărut lung și pasional. Nu m-aș sătura vreodată de aroma buzelor sale, sunt mai puternice decât un drog. Mâna mea se plimbă pe spatele ei și dacă nu ne aflam unde suntem acum nici că-mi scăpa.

          — Te-ai trezit iubire? chicotește luându-mă la mișto.

          — Nu mă provoca, prințeso, răspund zâmbindu-i în colțul gurii.

          Își dă părul pe spate privind în gol, oare la ce te gândești micuțo? Nu apuc să-mi duc gândurile la sfârșit că îmbrățișarea ei caldă mă ia prin surprindere.

          — Ares, nu cred că ți-am spus asta până acum, dar m-am atașat de tine și acum trebuie să te pierd, rostește cu capul în pieptul meu.

          — Nu o să mă pierzi, trecem împreună și prin asta, o sa vezi ca totul o să revină la normal, încerc să o încurajez, dar nici eu nu sunt așa de sigur că totul o să fie bine.

          Nu vreau să o văd cu Elias, dar n-am ce face în momentul acesta, n-am nici măcar o putere, dar să fie sigur că atunci când ies de aici îl las să moară de viu în flăcări pentru ceea ce mi-a făcut, atât mie cât și micuței mele. Nu înțeleg cum a reușit să-mi pună capac, dar simt că nu mai vreau altă femeie în afară de bruneta asta. E un înger trimis din cer să mă vegheze, nu vreau să mă gândesc cum am putut crede că ea este la mijloc cu dosarele mele, când de fapt ea își riscă cariera ca să mă știe pe mine în siguranță.

          Fratele ei deschide ușa făcându-ne semn să-l urmăm, însă imediat ce Ailyn pășește afară, glasul lui Elias acaparează tot holul, vocea lui auzindu-se de zece ori mai rău ca de obicei.

          — Ți-am spus că nu mai ai ce căuta lângă el? urlă către Ailyn fiind pregătit să o lovească.

          Palma sa se oprește în aer, mâna mea strângându-i acum încheietura. Să se atingă de un singur fir de păr al ei că îl trimit pe lumea cealaltă fără vreo dovadă. Îl privesc direct în ochi, dându-i drumul la încheietură, împingându-l în perete.

          — Ascultă aici om de nimic, dacă mai ridici palma o singură dată la ea te joc în picioare jigodie ordinară! mârâi printre dinți, urmând ca mai apoi să simt două mânuțe fine ce mă trag înapoi.

          — Ares, lasă-l, m-am obișnuit cu violență, din partea lui, adaugă mai mult pentru ea, dar simt cum sângele îmi pulsează mai rapid în vene dorindu-mi să sar la gâtul lui.

Ochii ei mă privesc temători de parcă i-ar fi frică să nu mă piardă. Îi sărut fruntea, dându-i de înțeles că de dragul ei nu am să-i fac nimic jigodiei acesteia. O văd relaxându-se, mergând apăsat către Elias.