Jocul Pasiunii: Shoot Me

Capitolul 5 - „Unde ați văzut-o ultima dată?"

          — Eu zic să mă ascultați, îl aud spunând mai tare în spatele nostru.

          Mă întorc către el, mergând cu pași apăsați în direcția lui. Până la urmă cine e el și de ce își permite a asculta conversația noastră privată.

          — Cine sunteți și de ce ați ascultat ceea ce eu și prietena mea am vorbit? întreb fixându-l cu privirea.

          — Permiteți-mi să mă prezint, numele meu este David Lorenzo , spune închizând mâna spre mine.

          — Ailyn Olsen, mă prezint lăsând puțin de o parte nervi.

          — Ariana Garcia, se prezintă și ea.

          Îmi apucă mâna într-a lui ridicând-o și plasând un mic sărut pe ea. Un gest frumos din partea sa.

          — Organizația aceasta se ocupă cu foarte multe lucruri, de la trafic de droguri până la crime, spune uitându-se direct în ochii Arianei.

          — Dacă îmi permiți, pot să te întreb de unde știi aceste lucruri despre ei? întreb dându-mi o șuviță de păr după ureche.

          — M-am documentat, spune ridicând din umeri în semn de nepăsare.

          — Și ce te face să crezi că avem încredere în spusele tale? îl ia Ariana la rost.

          — N-aș putea să mint privindu-ți ochii aceștia superbi, spune făcând un pas spre ea.

          Un zâmbet mic îmi apare în colțul gurii, aceeași replică a avut-o și fostul ei și nu s-a terminat deloc bine. Într-o seară trebuia să se vadă la un local din centrul orașului, Ariana l-a așteptat în jur de o oră, iar el se vedea cu altă fată. Între timp ea a fost anunțată de către sora lui despre acest mic incident așa ca următoarea oprire de la cafenea a fost direct la el acasă. Când a ajuns el dormea alături de acea femeie, așa că a coborât jos, a umplut găleata de la mop cu apă rece și în momentul în care a ajuns lângă ei, le-a făcut o mică baie. De când o cunosc eu este dintr-o bucată. Nu-i pasă de ceea ce zice lumea și acționează pe moment, ăsta e cel mai bun aspect pozitiv la ea.

          — Nu am nevoie de replici siropoase, îi răspunde privind în altă parte.

          — Poți să continui, vreau să știu mai multe detalii, spun sprijinindu-mă de un gard.

          — Ce ai vrea să știi mai exact? mă întreabă punându-se în fața mea.

          — Numele lor..., nu apuc să termin căci soneria telefonului meu se face auzită.

          Mă îndepărtez de ei uitându-mă acum la ecranul telefonului, numele fratelui meu apare pe ecran semn că ar trebuii sa mă duc acasă. Închid telefonul fără a îi răspunde, am de aflat niște informații referitoare la această organizație. Chiar dacă am trecut prin prea multe lucruri în aceste două zile nu mă las, am nevoie de detalii pentru a putea depune un mandat de percheziție, dar până nu îi prind cu ceva nu am cum să fac asta.

          Mă întorc spre ei, el fiind extrem de aproape de ea. Fața mea se schimbă extrem de repede în una confuză, dar îmi revin rapid. Ariana mereu e directă, așa că nu m-ar mira dacă s-ar combina cu el. Chiar dacă am vorbit cu David decât douăzeci de minute, e de ajuns pentru ea. Mai ales că nu pot spune că este un bărbat urât, ba din contră.

          — Numele lor sunt, A..., fără alte cuvinte un alt foc de armă se aude din spatele meu.

          Glonțul trece direct pe lângă capul meu izbindu-se de geamul unei fabrici abandonate. Ariana își scoate arma, amândouă întorcându-ne, dar în spate nu mai era nimeni ca și când s-ar fi evaporat.