My psycho girl

Capitolul 37

Pov. Sarah

Mă uit recunoscătoare spre Dawn, a bandajat-o, i-a dat niște medicamente și i-a pus niște comprese reci pe mână Laurei care acum s-a calmat însă se uită confuză, temătore spre mine.

O las să se odihnească, iar Dawn mă ajută să mă ridic și mă sprijin pe ea până în cameră.

Dawn:Mă bucur că ai apelat la mine, dar cum s-a întâmplat?
Sarah:Vorbeam cu Miriam despre niște probleme și m-am enervat puțin, l-am sunat pe Dylan să meargă să rezolve cu ea și Laura s-a panicat, a început să pună întrebări și a vrut să sune le poliție, nici eu nu am știut cum să vorbesc cu ea și poți vedea și tu rezultatul.
Dawn:Numai probleme.
Sarah:Adică?
Dawn:Nu ști?
Sarah:Ce să știu?
Dawn:Nu ști de la mine.
Sarah:De la cine altcineva aș putea ști? Întreb retoric.
Dawn:Ai dreptate, nu ști deloc, ok? Poți face asta.
Sarah:Nu mai trage de timp.
Dawn:Afacerile lui Nick nu merg așa bine, are probleme cu celelalte mafii.
Sarah:De când?
Dawn:Aproape trei luni.

Înghit în sec și mă uit spre roșcată, ochii ei mă cercetează întrebători până când realizează la ce mă gândesc.

Dawn:Nu, Sarah, nu...
Sarah:Ba da.
Dawn:Nu e vina ta, crede-mă.
Sarah:De când are grijă de mine nu s-a mai ocupat de restul lucrurilor. Sunt o povară.
Dawn:Să nu te mai aud așa. Nu ești deloc o povară!
Sarah:Fie cum spui tu, dar nu am adus nimic bun în viața nimănui.
Dawn:Gata. Liniștește-te! Spune și mă ia în brațe, îmi șterge lacrimile cu atenție și nu îmi dă drumul nicio clipă.
Sarah:Mulțumesc.
Dawn:Vreau să te ajut, să îți fiu aproape și îți promit că împreună, cu pași mici ne vom atinge scopurile.
Sarah:Ești o persoană minunată.

Pov. Nick

Mă așez încordat în mașină, vom merge la birou unde îmi voi intra în atribuții, nu munca ar fi problma, dar odată cu asta va trebui să stau departe de Sarah și ea are nevoie de mine în momentele astea, nu îmi permit să o las.

Dylan:La ce te gândești frate?
Nick:Nu știu ce să fac, nu pot lasă mafia de izbeliște, dar nici pe ea nu pot.
Dylan:Te înțeleg, te înțeleg perfect.
Nick:Mereu spui că iar înțelegi! Ce întregi?! Ce dracu înțelegi?! Tu nu ești pus în situația asta! Să stai departe de fata pe care o iubești!
Dylan:Asta crezi tu.
Nick:Ce?
Dylan:Asta cr..
Nick:Am auzit!
Dylan:Dacă nu ai fi fost atât de preocupat de tine și de treburile tale. Spune făcând ghilimele în aer.
Nick:Sarah nu e "o treabă"!
Dylan:Nici Iza!! Nici Iza, dar ai uitat că și ea e parte din viața ta, din familia ta! O tratezi ca pe o treabă, "treaba cu Iza" "treaba cu căsătoria" "treaba cu...
La dracu cu toate treburile! Ești atât de orb încât o vezi doar pe Sarah!! Nu am nimic cu ea, tu ești problema, ți-ai abandonat sora și nu ști în ghearele cui s-o arunci ca să scapi mai repede de ea!
Nick:Cum îndrăznești?!
Dylan:Îndrăznesc! Nu sunt un angajat sau un om oarecare pe care nu dai doi bani, sunt prietenul tău, fratele tău și îți spun direct, dă-mi-o mie pe Iza, voi avea grijă de ea, iar eu față de orice alt bărbat nu voi face nimic împotriva voinței ei.
Nick:Nu.
Dylan:Nu? De ce nu?!

Mă uit în ochii lui, pe fața lui se citește furia, frica și dragostea, nu sunt prost, știu că o place, dar nu știam că o place atât de mult încât să îmi ceară să o mărit cu el, ea îl vede ca pe un frate. Sau mă înșel? Expiră nervos și își întoarce privirea spre fereastră.

Cobor din mașină și trântesc toate ușile până în birou, mă așez și pun mâna imediat pe telefon.

Iza:Ce vrei?
Nick:Hai la birou, trebuie să vorbim.
Iza:Și dacă nu vreau?
Nick:Nu te-am întrebat.
Iza:Poate ar fi cazul!