My psycho girl

Capitolul 14

Pov. Sarah

După ce au plecat băieții eu și Iza am rămas să vorbim.

Iza:Cât tupeu pe el, vine aici după ce nu mi-a spus nimic o săptămână și face pe șeful.
Sarah:Iza, te pot întreba ceva?
Iza:Spune.
Sarah:La ce se referea când spunea că el și tatăl tău îți vor alege soțul?
Iza:Nu îmi place asta, dar meriți să ști adevărul. mafia asta stupidă și regulile ei, fiindcă am împlinit 18 ani mă pot căsători legal, dar nu cu cine vreau eu, ci cu cine își doresc părinții tăi. Iar eu nu vreau asta, vreau să mă căsătoresc cu cineva fiindcă îl iubesc, nu fiindcă așa spun părinții mei, iar asta doar pentru un joc de putere!
Sarah:Îmi pare rău.
Iza:Sarah, nici nu mai contează știu asta de când eram mică, nu mi s-a ascuns, dar tot mă deranjează. Nici mama nu e de acord, dar nu are nicio putere fiindcă nu are o mafie în spate.
Sarah:Nu înțeleg.
Iza:Ea și tata s-au căsătorit deoarece de iubeau, iar ea era fiica unui director de bancă și a unei doctorițe, respectiv abuelo și abuela. Și practic nu are nicio autoritate asupra mafiei tatei, când fiica unor mafioți se căsătorește cu fiul altui cap, mafiile "fuzionează" și ea poate alege ce vor face copii ei, dar așa, nu. Iar tata nici nu vrea să discute.
Sarah:Acum am înțeles.
Iza:Mă enervează subiectul ăsta, nu vrei mai bine să îmi spui de ce ai reacționat așa, era doar un dans.
Sarah:Nu e vorba de dans, e vorba de trecutul meu, eu am fost abuzată sexual de mai multe ori și mi-e frică, nu vreau să se mai întâmple, iar când fratele tău a început să mă atingă, pur și simplu am cedat.
Iza:Bărbații ăsta, ei cred că suntem doar niște jucării, de asta vreau să am propia mea echipă de asasini, tata nu a dorit să mă implice în mafie și vreau să îi demonstrez că și fetele pot.
Sarah:Să le arătăm!
Iza:Așa te vreau!

Am mai vorbit puțin, iar Iza a plecat la culcare, eu nu am putut adormi, încă mă gândesc la el, credeam că e diferit, dar nici măcar nu îl cunoșteam, auzisem că e cel mai rău dintre cei mai răi, dar nu am vrut să cred, m-a rănit o dată, dar am continuat să sper. Am greșit, iar greșelile se plătesc. Mama mereu spunea că sunt trandafirul ei frumos, dar după tot ce s-a întâmplat frunzele mele s-au ofilit, iar petalele mi-au căzut de mult, totuși îmi promit că voi crește altul, unul mai frumos, mai sclipitor și mai otrăvitor, să nu îi poți atinge petalele rozalii fără să suferi, să fie ca o gură de aer după care tânjești cu disperare, dar pe care nu o poți avea.

A DOUA ZI

Încerc să îmi dau părul de pe fața fiindcă mă gâdilă, dar reușesc să îl încurc mai rău. Mă ridic din pat fiincă e clar că nu voi mai adormi. Merg la baie unde îmi fac rutina de dimineață și mă îmbrac cu o pereche de colanți negri și o bustieră pe care o acopăr cu o bluză de trening, îmi prind părul într-o coadă sus și îmi iau telefonul. Merg în bucătărie unde mănânc un mic dejun copios și merg spre terenul de antrenament. Știu că este mai devreme decât ora stabilită, dar chiar vreau să fac cele zece ture. Cobor la parter și ies din clădire, dar în fața ei văd o fată blondă îmbrăcată foarte indecent. Dar cine sunt eu să o judec?

Amber:Tu ești Sarah?
Sarah:Da, de ce?
Amber:Tu mi-ai furat iubitul! Nenorocito, te distrug!!!
Sarah:Despre ce vorbești acolo?
Amber:Din cauza ta Nickolas s-a despărțit de mine, o să plătești!

Nu mai apuc să neg, căci fata își înfige mâinile în părul meu și începe să mă targă de el.
Mă înfurii și îi dau cu genunchiul în stomac, iar ea îmi dă drumul și se apleacă în jos, se uită la mine cu o față mirată și se ridică rapid de jos luându-mă prin surprindere.

Amber:Deci ești mai bună decât credeam, o să scap rapid de tine, oricum. Văd că scoate un cuțit de la spate și se îndreaptă rapid spre mine. Apucă să mă taie pe mâna, dar îi iau cuțitul și i-l înfig în ochi, păpușa de plastic începe să urle și mi-e frică că o va auzi cineva, o apuc de gât și încep să o strâng până când se lasă moale în brațele mele. O culc pe asfaltul rece și o târăsc până în spatele unor pubele.
Ce fac acum? O las pe Amber acolo și vreau să intru în clădire, când o mașină neagră oprește în fața ei, din ea iese Nickolas cu un buchet de trandafiri în mână, îmbrăcat la costum.

Sarah:Nickolas?
Nick:Sarah? Ce ai pățit?
Sarah:Ce? Mă uit la mine și văd că sunt plină de sânge peste tot.
Nick:Ce se întâmplă?
Sarah:Nimic, stai departe de mine!
Nick:Uite, îmi pare rău pentru ce am făcut ieri și acum o săptămână, de fapt îmi pare rău pentru tot, mă poți ierta?
Sarah:Mai vedem.
Nick:Ăștia sunt pentru tine.
Sarah:Nu era nevoie.
X:Șefu, veniți puțin...
Nick:Ce vrei?!
X:Am găsit-o pe Amber.
Nick:Ce, stai să văd.

Nickolas și bărbatul pleacă chiar spre locul unde am lăsat-o pe fata aceea, cred că am încurcat-o. Îi urmez în tăcere și ne uităm cu toți la víctima propriului atac.

Nick:Curăță aici imediat! Asigură-te că nu a văzut nimeni nimic. Sarah urcă în mașină, acum.

Nu mai stau pe gânduri și urc în mașină pe bancheta din spate, iar Nick pe pe locul șoferului, bagă cheile în contact și pornește în trombă.

Sarah:Unde mergem?
Nick:La mafie. Acum spune-mi ce ai făcut.
Sarah:Cred că este destul de evident.
Nick:Nu mă lua la mișto.
Sarah:Scuze, a venit la mine și mi-a spus să te las în pace, iar eu am făcut puțin haz de sitoație, iar ea m-a atacat cu acel cuțit, iar după nu m-am putut controla..
Nick:Ești rănită?
Sarah:Doar la mână.
Nick:Of ce mă fac eu cu tine.
Sarah:Nu am nevoie să fiu dădăcită!
Nick:Da, dar te comporți imatur. De exemplu aseară.
Sarah:Aseară a fost doar vina ta!
Nick:Da, vrei să terminăm? Spune și pune o frână bruscă.
Sarah:Nick, ce faci? Pornește mașina!
Nick:De ce te comporți așa! Nu ți-am făcut nimic!
Sarah:Nickloas ia mâna de pe mine!
Nick:E vorba de cineva? Sau faci așa doar cu mine?!
Sarah:E vorba de trecut, iar umbrele lui încă mă bântuie.
Nick:Mie îmi poți spune.
Sarah:Vreau să cobor din mașină. Acum.

Pov. Nick

O las să coboare din mașină fiindcă nu vreau să pățească ceva rău. De ce mereu sunt așa prost?! Vreau pur și simplu să nu o mai rănesc, dar cred că doar mi-e frică să nu fiu eu rănit, dacă ea nu e așa cum cred eu, dacă îi voi dezvălui sentimentele mele pentru ea, iar ea va profita? Nu o cunosc, nu știu cine e și ce a făcut. Telefonul îmi întrerupe șirul gândurilor, e prietenul meu, Dylan.