My psycho girl

Capitolul 29

Pov. Igor

Sarah stă în brațele mele și plânge cu capul pe mormântul mamei ei, tremură din toate încheieturile și suspină lung, murmure și șoapte se aud dinspre gurița ei. Îmi frânge sufletul felul în care făptura asta mică își jelește mama.

Sarah:De ce m-ai părăsit, de ce m-ai lăsat cu oamenii ăștia răi!? De ce...
Igor:Șhhhh, liniștește-te, îți faci rău.
Sarah:Merit tot răul care mi se întâmplă, toate bătăile, agresiunile sexuale, tot! Merit să nu fiu iubită fiindcă nu am știu să o prețuiesc și să am grijă de ea până când nu a murit, merit fiindcă sunt o fiica groaznică care vrea să își omoare tatăl și fratele, fiindcă nimeni nu mă iubește, și pentru toate lucrurile îngrozitoare pe care le-am făcut și le voi face în continuare!!! Fiindcă setea de răzbunare e mai puternică decât vina!
Igor:Uită-te la mine, eu țin la tine.
Sarah:Dar nu mă iubești...
Igor:Sarah, iubirea vine pe parcurs și îți promit că a noastră va fi frumoasă, puternică și înfloritoare, dar asta cu timpul, deja ai prietenii și familia care țin la tine, bunica și bunicul tău mor de îngrijorare, iar fetele suferă mai mult pentru plecarea ta decât pentru fata asta, așa că nu mai vărsa lacrimi amare, tot răul e spre bine.
Sarah:Îți mulțumesc Igor.
Igor:Eu îți mulțumesc, îți mulțumesc că exiști, că ești a mea de bună voie și că ți la mine, iar asta este cel mai important.

Mă ridic în picioare, iar ea îmi urmează exemplul, își șterge lacrimile cu podul palmei și se întoarce spre mormânt.

Sarah:Mami, am fost tare neploiticoasă, vreau să ți-l prezint pe iubitul meu, spun iubit fiindcă îmi va deveni soț atunci când vom fi pregătiți, e un băiat tare bun și sunt sigură că și tu ești de acord.
Igor:Îmi pare nespus de rău că nu v-am cunoscut și că nu ați fost alături de noi, dar vreau să știți că aveți o fiică extraordinară care merită tot și voi face tot posibilul să aibă orice își dorește, dar mai ales familia, prietenii și rudele care să o susțină.
Sarah:Mulțumesc, nimeni nu ar fi făcut asta. Mai vreau să mergem într-un singur loc, Clara și Sam probabil își fac griji.

Pov. Sarah

Bat la ușă de mai multe ori, iar chipul prietenele mele se ivește după crăpătura ușii, fața i se luminează când mă vede, dar apoi expresia i se schimbă într-una confuză.

Clara:Sarah? Doamne!! Sarah! Intră ce ai pățit?

Pov. Clara

Deschid ușa, nu așteptam pe nimeni, dar chipul prietenei mele mă întâmpină, vreau să spun ceva, dar față roșie și plansă a Saharei îmi sare în ochii, fardul și rimelul i se întind sub ochi. Nu reușesc decât să o invit înăuntru, fiind prea șocată. Împing ușă în spatele meu, dar piciorul unui bărbat o blochează și în holul micuț al apartamentului meu intră un bărbat extrem de înalt și bine făcut cu un accent sexy-răgușit care mă salută.

Clara:Cine ești?
Sarah:El e Igor, iubitul meu.
Igor:Bună Clara.
Clara:Știe cum mă cheamă. Unde l-ai găsit?
Sarah:Era în supermarket la reduceri. Unde puteam să îl găsesc?!
Clara:Scuze.

O iau în brațe și o strâng tare.

Clara:Ce s-a întâmplat?
Sarah:Nimic, am fost la mormântul mamei și de aici poți deduce tu singură.
Dar lasă-mă pe mine, tu ce faci, cum mai ești?
Clara:Cu școala, avem multe examene acum și mă pregătesc.
Sarah:Da, și pe mine m-a sunat bărbosul ăla să îmi spună că mă ecmatriculează, el pe mine, poate îl scot eu din funcție pe el.
Igor:Ce? Nu mi-ai spus că ai probleme cu școala.
Sarah:Nu sunt probleme, voi renunța la școală pentru o perioadă.
Clara:Nu se poate, ce vei face fără școală, dar cu planurile noastre cum rămâne?
Igor:Nu renunți..
Sarah:Vorbim în privat despre asta, dar nu acum, ști ceva, ai cunoscut-o, nu e niciun bărbat aici care să te îngrijoreze, poți aștepta în mașină.

Pov. Sarah

După ce spun asta, rusul se întoarce pe călcâie și își ia la revedere de la Clara, dar din baie își face simțită prezența Sam cu părul ud, răvășit și apă curgandui pe abdomenul dezgolit și bine lucrat, se vede că a început să facă sală. Igor începe să mârâie înfundat și îl fixează pe Sam cu privirea, care se simte stânjenit de ipostaza în care l-am prins, iar dacă mă uit mai bine la Clara, cred că nu are nimic pe sub acel halat de satin, mă îmbujorez instant, gândindu-mă că i-am prins într-un moment nepotrivit, bine asta mă face să înțeleg de ce Igor nu se uita la Clara, își dăduse seama și nu voia să o facă să se simtă prost, sau să mă facă pe mine geloasă, una din două.

Igor:Băiete, pune ceva pe tine, că te ciuruiesc.
Sam:Da domnule.
Sarah:Măi, nu fi nesimțit. Vrea doar să te sperie Sam.
Igor:Poate. Spune și zâmbetul său cuceritor iese la iveală.
Sam:El e, dintr-ăla cu bang bang, piu piu? Câș, Câș.

Prietenul meu încearcă să vorbească codat pentru ca Igor să nu își de-a seama că știe de mafie și tot, dar eșuează literalmente.

Igor:Da, de ce?
Sam:Ce?
Igor:Știe?
Sarah:Da.
Igor:Atunci ce dracu te fâstacești așa, sau ți-e cumva frică?
Sam:Cine mie? Cred că nu ști cu cine vorbești.

Îmi văd iubitul cum își scoate pistolul și îl îndreptată pistolul spre Sam, iar aceasta își scapă prosopul din jurul taliei, pe bune, mă întorc cu spatele și îmi pun mâna la ochi, iar Clara sare să îl acopere. Râsul grav al lui Igor se aude în cameră.

Igor:Poți să te întorci acum, iubito?
Sam:Iubito?
Clara:Da, taci.
Sarah:Noi vom pleca acum, Clara să ști că vei mai primi vizite și telefoane surpriză.
Clara:Măcar ne spui unde mergi, știu că ai plecat din oraș.
Sarah:Nu pot.
Clara:De ce?
Sarah:Dacă prietenii mei află de voi vor încerca cu disperare să afle unde sunt de la voi.
Igor:Da, și nu sunt sigur că veți renunța la o mână și un picior doar ca să nu spuneți că Sarah este în Asia.
Sarah:Igor!!! Nu trebuia să le spui!!
Igor:Ups, sper că dacă apare cineva la ușă nu veți da cu papagalul, înțeles?
Sam:Da, domnule.

Îmi iau rămas bun de la prietenii mei și ieșim din apartamentul lor.

Sarah:De ce i-ai mințit?
Igor:Să fiu sigur că sunt de încredere, trimit pe cineva peste câteva zile să îi sperie puțin, să vedem dacă spun ceva sub presiune.
Sarah:Răule.