My psycho girl

Capitolul 39

Pov. Sarah

Discuția cu Iza îmi pune câteva semne de întrebare, vreau să ajung cât mai repede acasă, în orașul meu. Ies din cameră și mă așez pe pragul ușii. Îmi sprijin capul în mâini.

Trebuie să îmi pun ordine în viață, nu cred că mai pot suporta prea mult toate lucrurile care se întâmplă. Amintirile mi se înșiruie în gânduri și șoapte începând cu momentul în care viața mea a luat o întorsătură cu totul neobișnuită. Am stat mult timp pe suprafața rece până mi-am adunat curajul necesar să mă ridic și să schimb ceva.

O săptămână mai târziu mă găsește într-un avion, zburând spre Los Angeles cu câțiva bani și nimic altceva.
Zborul a durat patru ore și a fost stresant de liniștit, nimeni nu vorbea, se auzea din când în când o pagină răsfoită de carte. Când am coborât voiam să iau primul taxi spre Nick numai că emoțiile îmi întunecau judecata și nu eram prea sigură cum să ajung la casa lui. După am mers la Club care aparent a fost închis, iar Iza nu răspunde la mesajele mele. Așa că uite-mă stand singură la o masă dintr-o cafenea, mâncând un sandviș. Străzile sunt aglomerate, iar tot felul de fețe trec cu repeziciune până când îl zăresc pe Sam. Mă ridic brusc și ies ca o furtună trântind ușile în urma mea, alerg după el și îl apuc de umăr.

Sarah:Sam!

Se întoarce cu o față posomorâtă spre mine, niște cearcăne adânci și o privire rece. Se uită preț de câteva secunde și mă ia pe sus în brațe. Îmi pun capul pe umărul lui și îl strâng tare, oamenii din jur se uită în jur și ne fac semn să ne dăm din drum. Încep să râd și ne așezăm pe o bancă.

Sam:Ce faci, piticot? Cum ești?
Sarah: Sunt bine, am venit acasă. Spun și zambesc larg.
Sam:Mă bucur, unde stai?
Sarah:Chiar nu știu, am aterizat acum câteva ore și nu am vorbit cu nimeni încă.
Sam: Poți sta la mine dacă vrei, mi-ar face placere.
Sarah: Mulțumesc Sam, mă salvezi de la multe cheltuieli.

El doar zâmbește, am mai vorbit puțin pe bancă după care ne-am ridicat și am pornit la drum, mi-a spus că are puțină treaba și mi-a dat cheile de la apartamentul lui și mi-a spus să nu îmi fac griji dacă găsesc niște băieți acolo.
Cei drept m-au îngrijorat puțin vorbele lui, oare despre cine e vorba. Ne-am luat la revedere și am pornit încet spre blocul în care locuiește.

Învârt cheia în ușă și un miros de alcool și tutun mă lovește. Holul și livingul sunt pustii și foarte muradre. Deschid larg ferestrele și întreb dacă este cineva în casă. Din dormitor iese un băiat aproape adormit și se uită la mine.

El:Tu cine mai ești? Zice și deschide frigiderul de unde își ia o sticlă de apă.
Sarah:Sunt prietena lui.
El:Nu te despărțise-i de el?
Sarah:Eu sunt Sarah și habar nu am despre ce vorbești.
El:Deci nu ești Clara sau cum o chemat-o?
Sarah:Nu știam că sau despărțit,...
El:Mark.
Sarah:Mă bucur să te cunosc.
Mark:Ce cauți aici, nu cred că e un loc pentru o fată ca tine.
Sarah:O fată ca mine? Ce e îneregulă cu mine?
Mark:Știi ceva, nimic, dacă am învățat ceva în tot acest timp e să nu mă bag.

Mă lasă puțin confuză, intră înapoi în dormitor și închide ușa. Mă uit puțin la apartament și încă nu îmi pot da seama ce s-a întâmplat cu Sam. Dacă tot m-a primit aici mă gândesc să îl ajut puțin să facă curat. Măcar atât să fac. Intru in baie și ies imediat când vad ce e acolo.
Îmi leg părul în coadă și mă apuc să strâng toate ambalajele de pe jos. Iau tor ce îmi trebuie din debara, se vede că produse de curățenie nu au mai fost folosite de mult.

A durat ceva să curăț holul și sufrageria, cu petele de pe pereții, zgârieturile sau găurile nu am avut ce face, dar măcar acum nu mai este mizerie, praf sau acel miros. Frigiderul era aproape gol, însă tot am avut ce arunca și de acolo, în "bucătărie" nu a fost mare lucru de făcut așa că am terminat repede. Băiatul brunet iese din cameră și se uită ușor uimit prin apartament.