My psycho girl

Capitolul 3

Pov. Sarah

Mama:Mă îngrijorează starea ta!
Sarah:Mă simt perfect, nu vezi?!
Mama:Ai cearcăne, ai slăbit 7 kilograme, ai lipsă de calciu, fier și magneziu, aproape ești anemică și stai toată ziua în camera ta, stai aici de trei săptămâni, când te vei duce la școală?!
Sarah:Când am eu chef!!! Lasă-mă în pace o dată!!! M-am săturat să îmi spui asta în fiecare zi!!!

Mă uit cum se ridică de pe marginea patului și iese din casă, poate că îmi vrea binele, dar eu vreau doar să fiu lăsată în pace, aud mașina cum iese din garaj, cred că pleacă la muncă mai devreme. Îmi iau telefonul și încep să urmăresc un video. Fratele si tatăl meu sunt la școală, respectiv delegație.

E deja ora două dimineața, iar mama mea încă nu s-a întors acasă, am sunat-o de câteva ori, dar are telefonul închis, bat din picior nervoasă, oare pe unde umblă?!

Sarah:Alo?
X:Bună seara, sunteți fiica d-nei Black?
Sarah:Da, de ce?
X:Nu am putut contacta ceilalți membri ai familiei, puteți venii la spitalul de urgențe?
Sarah:De ce?! Ce s-a întâmplat?!
X:Veniți aici, vă putem da mai multe informații.
Sarah:Ajung cât de repede pot.

Sar ca arsă din pat și mă îmbrac cu o pereche de blugi și un hanorac, îmi încalț ghetele și apuc telefonul, trântesc ușa în urma mea și învârt cheia în broască, o vâr în buzunar și merg spre cea mai apropiată stație de taxi, încerc să îl apelez pe fratele meu care este la o petrecere. Răspunde idiotule!!! Pe tata nici nu încerc să îl sun, secretara lui nu răspunde la apeluri după ora 11,când e în delegație.

Ajung în stația de taxi, dar nu este nici unul aici, ultima mea șansă e să îl sun pe Sam să mă ducă cu mașina.

Sarah:Sam!!! Te rog vino să mă duci la spital!!!
Sam:Ce? Ce s-a întâmplat?!
Sarah:Îți spun pe drum. Sunt în stația de taxi.

Aștept în jur de zece minute până când mașina neagră oprește în fața mea. Urc repede pe locul pasagerului și îmi pun centura.

Sarah:Mulțumesc că ai venit.
Sam:Pentru nimic.

Sam calcă accelerația și mașina pornește în trombă, are părul nearanjat, semn că doar ce s-a trezit, iar tricoul lui e pe dos.

Sam:Ce s-a întâmplat?
Sarah:Nu știu, m-au chemat la spital, dar nu au vrut să îmi spună de ce. Ceva legat de mama mea, nu a ajuns acasă.
Sam:Va fi bine.
Sarah:Să sperăm.
Sam:Să ști că ne este dor de tine.
Sarah:Și mie, îmi pare rău că v-am vorbit așa în ziua aceea.
Sam:Mie îmi pare rău că te-am lăsat singură.

Ies din mașină și fug spre intrarea în spital, merg la recepție și întreb de mama, dar un doctor se apropie de mine.

Dr:Domnișoara Black?
Sarah:Da, eu sunt, ce s-a întâmplat?! Unde e mama mea?!
Dr:Vă rog să vă calmați, mama dumneavoastră este în sala de operație.
Sarah:Ce?
Dr:Sunteți bine?! Domnișoară?! Spune și începe să mă zgâlțâie.
Sarah:Da.
Dr:Mai bine luați loc. Mama ta a suferit un accident de mașină.
Sarah:E grav?
Dr:Nu o să vă iau pe ocolite, o suferit un traumatism cranio cerebral de gradul 4, are coloana fisurată și hemoragie interna, are 30 % șanse la supraviețuire, îmi pare rău.
Sarah:Cum s-a întâmplat?
Dr:A fost din plin lovită de o altă mașină și scoasă de pe carosabil. Poliția caută suspectul care a fugit de la locul faptei.

Doctorul pleacă și mă lasă singură, Sam se uită la mine îngrijorat, semn că a auzit întreaga conversație. Vine lângă mine și mă ia în brațe. Încep să plâng.

Sarah:Unde este sala de operație?
Asistenta:La ultimul etaj.

Mă ridic de pe scaun și încep să alerg spre lift, intru în el, dar merge atât de încet, cobor la următorul etaj și încep să alerg pe scări. Rasuflu greu când ajung la ultimul etaj, văd asistente care intră și ies din sală foarte grăbite. O întreb pe una dintre ele ce se întâmplă, iar ea îmi răspunde că pierd pacienta. Cad în genunchi și încep să plâng, mama mea, ființa care mi-a dat viață, care m-a educat, care m-a învățat cum să fiu o persoană mai bună, singura care înțelege cum mă simt. Singura persoană care mă iubește mai mult decât pe sine însuși e pe cale să moară. Nu știu cât timp am stat pe podea, dar nimeni nu mai iese din sală. Mă ridic rapid și dau buzna în sala de operație, toată lumea se uită șocată spre mine, mama e întinsă pe un pat de spital, fața ei e palidă, e acoperită cu un cearceaf subțire, aparatul ce îi indică pulsul e foarte scăzut. Merg lângă ea și încep să o strig, să nu mă părăsească, inima ei începe să bată mai repede, dar se oprește, parcă timpul stă în loc. O apuc de mână și țip la ea să nu mă părăsească, să mă ierte pentru toate cuvintele urâte pe care i le-am spus, sunt târâtă din sală, mă zbat, dar în zadar, nu o por aduce pe mama înapoi. Sam se uită la mine și mă prinde în brațe.

Sam:Șșhh, totul o să fie bine, închide ochii.
Sarah:Ce?! Cum să... Dar nu apuc să termin că ochii mei devin din ce în ce mai greu de ținut deschiși, mă uit la mana mea și văd că băiatul mi-a injectat ceva împreună cu o asistentă. E cea mai rea zi din viața mea, mai bine muream eu, mai bine eram violată și bătută zi de zi, decât să moară ea.
îngerul meu.

Deschid ochii și mă ridic în fund, sunt acasă în patul meu, am visat? Ceasul indică ora 6 dimineața. Ies din dormitor și merg direct în living unde îl văd pe fratele meu dormind pe canapea duhnind a bautură. Verific dormitorul părinților mei, dar nici urmă de ei, ea chiar a murit, a murit în fața mea, nu m-au lăsat nici măcar să îmi iau la revedere, aș plânge, dar nu mai am lacrimi. Îl plesnesc pe fratele meu, acesta deschide ochii și se uita urât la mine, să se uite.

Andrew:Ce dracu ai?! Nu vezi că sunt obosit!!
Sarah:Ești obosit? Unde ai fost?! Te-am sunat de o mie de ori.
Andrew:Am fost la o petrecere și nu am auzit telefonul.
Sarah:Mama a murit!!! Și nici tu nici nenorocitul de tata nu au fost acolo!!!
Andrew:Ce tot vorbești acolo. Cum adică a murit.
Sarah:A făcut accident și a murit în timpul operației la spital!!!!!!! Spun si încep să dau cu pumnii în el.

Mă împinge pur și simplu și se uită în gol, se ridică în picioare și își pune un pahar cu apă rece din frigider și îl toarnă pe tot pe el. Văd cum începe să plângă și sparge paharul, cioburile se împărăție în întreaga bucătărie.

Andrew:Imposibil, unde e?
Sarah:Nu știu, probabil la morgă.
Andrew:Urcă în mașină.
Sarah:Ești beat!
Andrew:FĂ CE ȚI-AM SPUS!!!

Ies din casă și urc în mașina fratelui meu, se urcă la volan și o calcă spre morgă. Ajungem acolo și coborâm din mașină. Portarul spune că e închis acum.

Andrew:Hai să plecăm, ne întoarcem când se deschide să aflăm dacă e adevărat sau doar ai înnebunit.

Sarah:Suntem fiii lui Hiram Black, vrem să intrăm, acum!
El:Bine, dar aveți grijă, nu mai e nimeni în clădire.