My psycho girl

Capitolul 45

Pov. Sarah

Sarah:Ești bine?
Nick:De ce nu aș fi?
Sarah:Tocmai ți-ai cunoscut părinții biologici, nu ești puțin emoționat sau...
Nick:Știu de mult că părinții mei nu erau, ei bine, ai mei.
Sarah:De cand?
Nick:Aveam 15 ani. Mă antrenam la mafie și m-am rănit grav, am ajuns la spital și aveam nevoie de sânge, normal că părinții mei aveau să doneze, dar nu erau compatibili sau făcut mai multe analize și da...
Sarah:Dar ei sunt oameni cu influența, de ce nu și-au cautat fiul?
Nick:Era prea greu să caute un alt "moștenitor" pe care să-l împingă în lumea lor, eu crescusem în ea, eram obișnuit, de parcă te poți obișnui vreodată. Cu câtă ușurință îmi spune..
Sarah:Ai urât mereu viața asta?
Nick:Nu, nu am urât-o până la accident și nici după, părinții mei m-au asigurat că mă iubesc la fel de mult chiar dacă nu sunt al lor și că nu e vina mea, dar tata, tata a început să se schimbe, să fie mai dur, voia să facă o bestie din mine și mă antrena până la epuizare, mă lovea dacă nu îl ascultam, iar eu, un prost, credeam că îmi vrea binele, nu, voia doar să își ducă numele mai departe și nimeni să nu afle că sunt bastardul altei familii.

Tonul pe care o spune, răceala, suferința, nu arată nimic din toate astea, le spune fără pic de emoție sau resentiment îmi amintește într-un fel, de mine...

Nick:Nu a fost totul atât de groaznic, am trăit o viață de lux pe care oamenii ăștia nu mi-o puteau oferii, adolescența a fost doar o petrecere și o distracție, mama m-a iubit mereu și nu a pomenit o dată de alt fiu, iar tata, tata nu e mort fiindcă s-a schimbat, puțin, dar a făcut-o.

Sarah:Ce vrei să spui?
Nick:Vreau să spun că singurele dați când se comporta oribil cu mine erau antrenamentele, au trecut doi ani până să înceteze.
Sarah:Atunci de ce urăști viața asta?
Nick:Fiindcă nu e normal sau nu era normalitatea mea. Iar tipul ăla mi-a furat viața!
Sarah:Poate tu ai furat-o pe a lui! La asta nu te gândești?
Nick:Prințesa mea, cred că îți place să mă vazi nervos.
Sarah:Vreau să te înțeleg.
Nick:Tu de ce ai făcut tot ce ai făcut?
Sarah:Ce am făcut?
Nick:Te-ai băgat în prostia aia de grup de asasini ai Izei, ai plecat în Rusia ai fugit în Mexic, te-ai întors, ai fost răpită și totul e o nebunie pe care puteai să o eviți.
Sarah:Cum să o evit dacă voi m-ați băgat în ea.
Nick:Dă vina pe alții. Acum puteai să în patul unui moș de 70 de ani. Ar trebui să fi recunoscătoare.
Sarah:Sunt, dar în același timp voiam să fiu mai puternică și Iza îmi vorbea mult de tine și cum te-ai antrenat și mi-a spus că pot merge și eu în Rusia să învăț mai multe.
Nick:Asta a fost vina Izei, nu a făcut-o pentru tine.
Sarah:Ce?
Nick:A vrut să mă pedepsească pe mine, trmițându-te pe tine în brațele unuia pe care nu îl suport. Și de unde toată chestia asta cu puterea, cu influența?
Sarah:Ști după petrecerea aia, după noaptea aia m-am simțit slabă, patetică, dar aveam o familie unită care încerca să mă ajute, asta până când mama mea a murit într-un accident de mașină. Încep să plâng imediat ce mă gândesc la chipul ei blând.
Sarah:Atunci fratele meu a plecat, iar tata a început să bea și m-a dat. Ști povestea.
Nick:O știu, dar nu înțeleg ce e în capul tău.
Sarah:Am înțeles că accidentul a fost plănuit de tata sau nu știu, am aflat că am mai mulți frați dintre care unul vrea să mă omoare, am crezut și încă cred că dacă am oamenii mei aș putea afla tot adevărul, că aș putea fi liniștită.
Câteodată cred că nebunia e în sânge.
Nick:Vreau să-mi promiți ceva.
Sarah:Ce?
Nick:Dacă ne ajutăm reciproc să aflăm adevărul, promite-mi că plecăm cat mai departe și că îți continui studiile.
Sarah:Eu...
Nick:Promite-mi.
Sarah:Promit.
Nick:Hai acasă.

Mă ia de mână și mă ține tot drumul în brațe. Nu îmi spune nimic și asta ma neliniștește puțin.

Nick:Am ajuns, tu coboară, eu mai am treabă.
Sarah:Unde mergi?
Nick:La firma. Spune ferm.
Sarah:Nu pot veni și eu?
Nick:Mai bine mergi să mănânci.
Ies din mașină și sunt condusa în casă de doi bărbați, rămân la ușa camerei mele, ceva nu pare bine.

Au trecut câteva ore și nu am nicio veste de la Nicolás. Se aud doua bătăi în ușă.

Sarah:Nick?
X:Sarah, îmbracă-te și coboară în hol, trebuie să plecăm.

Închide ușa înainte să îi mai pun alte întrebări. Ma ridic și îmi iau câteva haine din dulap, nici nu sunt sigură ce ar trebui să port, oare unde mergem?

Sarah:Sunt gata. Unde mergem?
X:La firma domului Iglesias.
Sarah:De ce? Nu a spus Nicolás ca e mai bine să stau acasă?
X:Haide, nu mai pune atâtea întrebări.

Ajungem acolo și intru într-un birou.
Pe scaun este un domn mai în vârstă cu o privire întunecată, cine e el? Unde este Nick?

El:Ia loc, Sarah.
Sarah:Dvs. cine sunteți?
El:Ma mir ca nu ma recunoști din moment ce ești atât de prezenta în viața copiilor mei, mai precis în a lui Nicolas.
Sarah:Sunteți tatal lui? Mă bucur să va cunosc.
El:Eu nu sunt atât de bucuros.
Vezi tu, îl cam încurci.
Sarah:Ce, de ce spuneți asta?
El:Am făcut câteva cercetări și am aflat de peripețiile tale și de Igor.
Sarah:Dar eu nu am nicio treaba cu el!
El:Erai aproape să fi soția lui, până când prostul de Nicolas a venit să te ia din cauza unor atașamente și sentimente stupide.
Sarah:M-a salvat de o viață rea alături de un soț violent!
El:Ești o proastă! Ai venit în brațele unui om mai rău! Crezi ca eu te voi accepta ca nora?!
Sarah:Dar noi nu suntem împreună!
El:Eu am găsit o fata mult mai potrivita dintr-o familie influenta și care nu se arunca în brațele tuturor bărbaților!
Sarah:Eu nu sunt o curva!! Cum va permiteți!
El:Nu țipa la mine în biroul meu ca te plesnesc! Ce, vrei să spui ca ești virgina? Amuțesc.
El:Era clar, nu ma interesează dacă ai făcut-o chiar cu el prima data.
Sarah:Nu vad ce e așa important.
El:Pentru noi este, pentru viitoarea familie, acum ai face bine să pleci de unde ai venit, cineva e aici pentru tine.
Sarah:Ce? Cine?

Mă uit spre ușă și nu îmi vine să cred cine intră.

Tata:Bună Sarah!
Sarah:Tu! Mizerie de om ce ești! Ce faci aici?!
Tata:Nu-mi vorbi așa, chiar îmi pare rău, am venit să îndrept lucrurile, acum ca știi și adevărul....

Alerg spre ușă și ies din încăpere dar nu fac doi pași ca sunt prinsă și adusă înapoi.

Sarah:Nu vreau sa vorbesc cu tine!
Tata:Hai să mergem acasă, îți revii și tu și mai discutam
Sarah:Nu, nu vin nicăieri, nu mai ai acest drept de când m-ai dat!
Tata:Era pentru binele tău! Nu înțelegi totul acum! Îți voi explica!
Sarah:De ce era mai bine să fiu dată unui bărbat libidinos care să pună mâna pe mine în fiecare zi!
Tata:Trebuia să îți pierzi urma ca să nu sfârșești ca mama ta!
Sarah:Ce vrei să spui? Ce are mama de a face cu asta?
Tata:Am supărat pe cine nu trebuia și ea a sfârșit așa, iar tu urmai.
Sarah:Și de ce crezi ca aia era cea mai bună metoda de a-mi pierde urma?!!!

Se aud niște pași apăsați pe hol și după Nick care striga să fie lăsat înăuntru.

Sarah:Nick!!
Nick:Sarah?! Sarah ești bine?
Sarah:Da... De ce nu îl lăsați să intre?
El:E mai bine așa.
Nick:Nuu! Nu asculta nimic din ce îți spun! Sunt doar minciuni.
Nick:Tată, lasă-mă să intru și să vorbim ca bărbații, nu fi laș!
El:Lăsați-l să intre! Nu mă faci tu pe mine laș! Nu ști cum și când să vorbești?!
Nick:Ce treabă ai cu ea, ce face ăsta aici?
El:A venit să își ia fiica acasă, unde îi e locul. Tu nu poți fi cu ea.
Sarah:Nu suntem împreună!
Nick:Pot fi cu cine vreu au!
El:Nu! Eu îți spun cu cine poți și cu cine nu poți fi! Nu e buna pentru tine, oricum e mica!
Nick:Mincinosule! Tu mi-ai da și o fată de 13 ani ca să îți legi afacerile în favoarea ta! La fel faci și cu Iza, de ce nu o lași să fie cu cine vrea?
El:Iza e alta poveste, nu o amesteca aici!
Nick:Nici tu nu o amesteca pe Sarah! Ea nu pleacă nicăieri cu acel om! Nu înțelegi cât de mult rău i-a făcut?!
El:Nu e treaba ta! El e tatăl ei și are tot dreptul să își ea fiica acasă.
Nick:Nu sunt de acord, te rog, fă-mi favoarea asta!
El:Am spus nu și gata! Acum plecați, toți.
Tata:La revedere! Sunt luată oe sus în timp ce țip după Nick care se zbate în brațele tatălui sau și ale încă unui bărbat strigând după mine.

Nick:Nu te părăsesc! Vei fi soția mea!!
Să nu uiți!

Plâng și mai tare în timp ce sunt scoasă din clădire.