My psycho girl

Capitolul 27

Pov. Sarah

Cobor din mașină și mă uit la ceas, am întârziat. Intru în cazino și mă uit după Zyan, spunea că mă așteaptă.

Zyan:Pe mine mă căutai?
Sarah:Da.
Zyan:Ai întârziat, Carlos a început meciul.
Sarah:Unde e?
Zyan:Acolo.
Sarah:Ok, mulțumesc.

Grăbesc pasul spre masa unde joacă Carlos și îmi fac loc printre oameni până la el.

Sarah:Scuze că am întârziat.
Carlos:Ce te-a reținut? Sau cine?
Sarah:Patul, am adormit.
Carlos:Off, măcar acum poți sta aici cu mine, hai să jucăm.

Mă așez pe canapea lângă băiat, dar telefonul îmi sună, da, din fericire mi-am luat un telefon și am și vechiul număr. Răspund.

Sarah:Alo?
X:Bună ziua, domnișoara Sarah Black?
Sarah:Ziuă? Dacă nu observi e ora nouă seara, deci..
X:Sunt Directorul Burnt, de la liceul tău..
Sarah:Auch, domnule Burnt?
X:Da, voiam să vorbim, dar nu te aud prea bine, ce se aude, muzică?
Sarah:Stați puțin, să caut un loc mai retras.

Sarah:Trebuie să vorbesc. Scuze.
Carlos:Serios, du-te.

Mă ridic repede și ocolesc privirile și mâinile insistente, ieșind din clădire.

Sarah:Da, acum vă aud.
X:Domnișoara, nu ai mai venit la școală de luni de zile! Suntem nevoiți să te exmatriculăm, nu ați răspuns la scrisori și nici la e-mailuri.
Sarah:Mda, păi..
X:Nu mă întrerupeți, dacă nu vă prezentați mâine la școală nu veți putea susține examenul de admitere la colegiu de la sfârșitul anului.
Sarah:Nu mai locuiesc în oraș.
X:Asta este o problemă.
Sarah:Nu îmi puteți îngheța anul?
X:Este o soluție, dar nu cred ca dl. Black va fi de acord.
Sarah:Ba da, vă asigur.
X:Sarah, ai fost una dintre cele mai eminente eleve, știu prea bine prin ce ai trecut, dar asta nu este o scuză, ai lipsit prea mult, dai un exemplu negativ elevilor.
Sarah:Adică?
X:Cu toți cunosc clasa socială a familiei tale, dacă nu voi lua măsuri vor înțelege că sunteți favorizată.
Sarah:Am înțeles, vreau să îmi îngheț anul, se poate?
X:Bine, dar tatăl tău va trebui să semneze a...
Sarah:Bine, la revedere.

Acum am altă problemă pe cap, școala, trebuie să văd ce voi face, nu e atât de simplu. Las grijile de o parte și merg să îmi iau un pahar cu vin. Mă așez pe scaunul din piele neagră și mă sprijin de blat, nu vreau să recunosc, dar deja mi-e dor de Los Angeles, sau mai bine spus de cineva. Îmi lipsește Iza și fetele, dar și boul ăla, care într-un fel ciudat, ținea la mine.

Carlos:Sarah, te simți bine?
Sarah:Da, de ce?
Carlos:Stai aici de douăzeci de minute, te uiți în gol și nici măcar nu te-ai atins de vinul ăla.
Sarah:Sunt bine, mă gândeam.
Carlos:Mie îmi poți spune.
Sarah:Îmi e dor de casă...
Zyan:Sigur am eu ceva care să te facă să uiți, la ora 12, Lucas transportă câteva fete, ce ar fi să îi facem o surpriză?
Sarah:Nu știu ce să zic...
Zyan:Hai mă, va fi distractiv, poate vezi niște mușchi în acțiune.
Sarah:De porc?
Carlos:Nu vă mai uitați așa urât, mergem acasă.
Sarah:Da abia am ajuns.

Mă ridic și ies din clădire.

Sarah:De fapt, merg la toaletă și vin imediat, așteptați puțin.

La baie sunt câteva picături de sânge pe gresie, mă apropii de ușa cabinei și văd o fată care zace pe jos cu mâna sângerând, serios, de ce trebuie să văd eu toate astea? Mă aplec în jos și văd că încă respiră, o îmbrac cu haina mea, e fiind inconștientă și încerc să o iau în brațe, trebuie să o duc acasă.

Sarah:Mă auzi, trezește-te! Hei.

O zgudui ușor și o stropesc cu puțină apă.

Sarah:Hei, hei, e ok, hai să te ajut să te ridici, ușor. Ține-te de mine, te scot de aici.

Fata își sprijină greutatea pe mine și cu greu reușim să ajungem la mașină fără să dăm prea multe de bănuit.

Sarah:Calc-o Zyan.
Carlos:Ce mama naiba? Cine e fata aia?
Sarah:Nu știu, ok?
Zyan:Ai înnebunit.
Sarah:Nu încă. Hei, mă auzi, Carlos rupe o fașă din tricoul tău, repede.
Carlos:De ce nu îți rupi tu rochia, e tricoul meu frefereat.

Îmi ațintesc privirea spre el și îmi înfig mâna în tricoul lui pe care îl rup și îmi iau porțiunea de material necesară, o leg strâns pe fată la mâna, în încercarea de a opri sângerarea.

Carlos:Auuuuu, Sarah.
Sarah:Oprește la farmacie, acum, ia calmante și ceva de durere, de fapt și vitamine.

Zyan:Ce vitamine?
Sarah:Vitamine!!!
Zyan:Vai mama mea...

Mă uit spre fata blondă care îmi amintește într-un fel de Clara.

Ea:Unde sunt?
Sarah:Ești ok, suntem în mașină, te voi duce la mine acasă până când te faci bine.
Ea:Cine ești? Nu te cunosc, nu vă cunosc pe niciunul.
Sarah:Eu sunt Sarah, iar el e Carlos. Cum te numești?
Ea:Maria, mă doare rău mâna, sângerez?
Sarah:Da, e ok, nu îți face griji, te tratăm noi.
Maria:Nu mă simt bine.

      
Ajunși acasă o pun pe Maria pe scaun și merg în baie să iau trusa de prim ajutor. Îi dezinfectez cu grijă rana și o bandajez.

Sarah:Cine ți-a făcut asta?
Maria:Nnu știu, eei m-au răpit și trebuia să mă vândă cuiva acolo, dar s-a schimbat planul și spuneau că trebuie să mă elimine.
Sarah:Acum ești în siguranță. Ai unde să mergi, familie, prieteni..
Maria:Nu, familia mea e moartă, iar prietenii mei sunt în Siberia, nici nu cred că m-ar recunoaște.
Sarah:Atunci poți asta aici cu mine, dacă vrei.
Maria:Îți mulțumesc din suflet, nu știu ce m-aș fi făcut fără tine, după moartea părinților mei am rămas singură.
Sarah:Acum nu mai ești singură, câți ani ai?
Maria:Cincisprezece.
Sarah:Pari mai matură.
Maria:Știu, de asta am fost răpită.... Spune și o lacrimă îi traversează obrazul.
Sarah:O, nu, nu, nu plânge, îmi pare rău.
Maria:E ok, mi-am amintit de..
Sarah:Nu o spune

Pregătesc baia și o îndemn pe fată să intre, acolo o așteaptă și câteva schimburi.

Carlos:Ce draci, Sarah, cine e asta?
Sarah:Nu țipa că te aude!
Carlos:Se vede că e din Europa, pun pariu că nu înțelege o boabă din ce vorbim noi doi, așa că de ce ai adus-o.
Sarah:Era leșinată și plină de sânge în baie, nu puteam să o las acolo, cap de melc!
Carlos:O să ne facă probleme dacă află că ne ocupăm cu prostituția, că doar pentru asta era ea acolo.
Sarah:Știu, știu, nu va afla.
Carlos:Bine prințesa mea, dar dacă face ceva greșit..
Sarah:Da, da, hai du-te!