My psycho girl

Capitolul 46.

Au trecut 3 luni de când stau din nou cu tatăl meu, dar acum și Andrew este aici, atmosfera este foarte tensionata între noi, deși totul pare ca înainte de accident.
Merg la o nouă școală, este una privată și îmi ocup toată ziua cu învățatul, mi-a spus ca acesta este singurul lucru pe care mi-l cere, dar nu o fac pentru el, o fac pentru mine, pentru viitorul meu și pentru Nick care m-a pus să promit.

Nu vorbesc prea mult nici cu tata, nici cu fratele meu, sunt niște mincinoși, deși am voie sa ies din casă, trebuie să o fac însoțită.
Acum sunt în camera mea și citesc, dintr-o dată se aude ceva care se sparge și Andrew țipând. Cobor repede scările să văd ce s-a întâmplat.
El și tata stau în mijlocul sufrageriei.

Andrew:Gata, nu mai suport să stau în casa asta cu tine!
Tata:Fiule, calmează-te! Hai să vorbim!
Andrew:M-am săturat de vorbe! Nu pot ierta ce au făcut!
Sarah:Ce se întâmplă, ce ai făcut?
Andrew:Îți spun eu ce a făcut, oricum ești suficient de mare să știi.
Tata:Sarah, mergi în camera ta, nu face o prostie, Andrew!
Andrew:Tu nu ești fiica lui!
Sarah:Ce?
Tata:Pleacă, nu-l ascultata!
Sarah:Cum adică nu sunt fiica ta!?
Andrew:Mama l-a înșelat și ai rezultat tu, dar desigur ca el nu a știut asta până într-o zi, iar din acea zi, o lună mai târziu, mama nostră a murit! Și pentru ce a făcut nu îl pot ierta.
Sarah:E-e, e adevărat?
Tata:Prostu-le! Puteai avea tot ce îți doreai, dar tu plângi pentru o femeie fără principii.
Andrew:De asta am placat, de asta nu am mai vrut să am de-a face cu voi. Și tot ce ți s-a întâmplat ție e pentru ca trebuia să mori, voia să mori!

Cad în genunchi în hohote de plâns, iar el vine și mă ia în brațe.

Andrew:Îmi pare rău, trebuia să știi.
Tata:Nu gândeam limpede atunci, trebuie să mă crezi..
Sarah:Și acum ce mai vrei de la mine?
Tata:Să ma revanșez, să-mi spăl păcatele.
Andrew:Cum? Formând o "alianță" cu un boșorog bogat cu care ea să se căsătorească?! Ești patetic, noi plecam de aici, azi!
Tata:Tu ești moștenitorul, tu trebuie să preiei afacerile familiei, nu am nevoie de așa afaceri și de așa familie, oricum, crezi ca nu știu, știu.
Tata:Ce spui acolo?
Andrew:Despre plozii tai care de abia așteaptă să pună mâna pe avere, ai oricum alții, nu ai nevoie de mine.
Tata:Ba am! Am foarte multa nevoie!
Sarah:Micimosule! Andrew nu îl asculta, are nevoie de noi fiindcă suntem singuri pe care i-a recunoscut și pe care "prietenii" lui îi știu.

Andrew se ridică și aleargă spre el, îl trântește la pământ și începe să-l lovească cu pumnii, dar tata nu se lasă și începe să dețină controlul.
Îl lovește de nenumărate ori pe Andrew până când acesta nu mai ripostează, încă tremur, dar îi iau pistolul și îl împușc în umăr pe tata care cade la pământ. Ambii sunt inconștienți, iar eu nu știu ce să fac? Dacă sunt la salvare poliția va fi implicată, iar eu voi fi închisă. Apuc cheile de la mașină și îl apuc pe Andrew, îl târăsc pe podea până la ușa ce de spre garaj.

Sarah:Andrew! Hei, trebuie să ții ochii deschiși! Te rog!
Andrew:Sarah! Ah, doare.
Sarah:Mergi puțin, ajută-mă să ajungem la mașină, hai.

Coborâm cu greu treptele, aporape căzând de două ori și îl pun pe bancheta din spate.
Conduc până la spital și le fac semn celor de la urgențe să vină la noi.

Sarah:Ajutor! E rănit!
X:Ne ocupam noi acum.
Y:Cine v-a adus și ce s-a întâmplat? Veniți cu mine, trebuie să furnizați câteva informații.
Sarah:Imi pare rău, nu pot, eu plec!

Mă urc în mașină și ies din curtea spitalului, bărbatul încă strigă după mine! Nu puteam să rămân și să le spun ca nu am 18 ani și nici carnet sau să trimită pe cineva să investigheze și să-l găsească pe acel om acolo. Trebuie să scap de el. Sun repede un număr foarte cunoscut.

Sarah:Alo?! Am nevoie de ajutor!
Sam:Sarah! Nu da omul de tine! Parcă ai intrat în pământ! Ce se întâmplă cu tine?
Sarah:Mai întrebi, vino repede la mine acasă și nu mai spune nimănui. Fii pregătit și nu lăsa urme!
Sam:Ce dracu ai făcut?
Sarah:Am împușcat pe cineva... Hai, ne vedem acolo în 15 minute.

Ma grăbesc să ajung acolo înainte să îl găsească cineva, oricum am observat ca nu mai are oameni în casă, menajera vine de doua ori pe săptămână, deci nimeni nu ar trebui să fie acum acolo.

Sam:Sarah? Ești aici?
Sarah:Da! Vino, și fă liniște.
Sam:Pe cine ai..! Domnul Black! Cum? De ce?
Sarah:Am nevoie de tine! Vino-ți în fire! Am omorât un om! Trebuie să-l băgăm în mașină și să-l îngropam undeva, nu lăsa urme, trebuie să strângem totul după. Uite, ia mănuși și mergi în beci după saci.

Sarah:Sapă, haide, poate vine cineva!!
Sam:S-a întunecat deja, acum vin doar drogații, vrei mai adanc? Ca are loc.
Sarah:Încă puțin și după mă ajuți să îl iau din mașină. Îmi șterg cu mâneca transpirația de pe frunte și mă dau un pas în spate. După alte 20 min de săpat îl luăm din portbagaj și îl aruncam în groapa săpată.

Sam:Hainele, trebuie să ne ardem hainele.

Începem să ne dezbracă și îi pot simții privirea care ma măsoară.
Sarah:Poți să nu te mai uiți la mine?!
Sam:Pari mai matură...
Sarah:Gata. Ai o brichetă?
Sam:Da, rămâi cu lenjeria pe tine.

Vântul bate cu putere și brusc mibse face frig.
Sarah:Dă-le foc mai repede, e frig.
Sam:Intră în mașină că durează până ard hainele nostre și alea de pe el, poate nu îl mai recunoște nimeni ars.
Sarah:Oricum nimeni nu caută în cimitir. Îmi spui când astupa groapa.
Sam:Hai du-te.

Ma pun la volan și dau drumul la căldură. Am fost luată cu toată nebunia asta și nici nu am avut timp să procesez informațiile. Andrew o fi bine? Oare s-a pornit o anchetă? Și Nicolás, el de ce nu a venit după mine, de ce m-a lăsat? Închid pentru două secunde ochii.

Două bătăi în geam se aud, deschid ochii și aproape că nu-mi recunosc prietenul, e negru din cap pana în picioare.
Sam:Hai, ajută-mă. Să terminam mai repede. Ies din mașină.
Sarah: A ars de tot?
Sam:Nu, doar nu l-am incinerat, doamne Sarah. Ia lopata.

Acasă.
Sarah:Spală mai repede, să nu se vadă nicio urmă.
Sam:Va trebui să suni la o firma de curățenie care să facă de sus pana jos și ai grija să folosească înălbitor pentru pete, se vad la lampa uv dacă cercetează poliția.
Sarah:Serios? Ok.

Ne așezăm pe canapea și pornim televizorul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Sarah:Și ce ar trebui să fac acum? Să merg mâine la școală de parcă nu s-ar fi petrecut nimic, dacă întreabă cineva de el?
Sam:Ești ultimul an, nu știu cum, dar ești, mai sunt câteva luni, după ce termini mută-te în alt oraș, sunt sigur ca ai suficienți bani încât să începi o viață nouă.
Sarah:Am și suficienți dușmani...
Cu Nicolas mă simțeam în siguranță.
Sam:Nicolás? Ce s-a întâmplat cu Igor?
Sarah:Uo, poveste lungă, mai ai timp?
Sam:Merg la non-stop să iau ceva de băut, fă-ți un duș și schimbă-te până vin eu.
Sarah:Aș vrea să o chem pe Clara.
Sam:Mai bine nu, nu e bine să o implici în lucrurile astea...
Sarah:Spui asta pentru ca v-ați despărțit.
Sam:Lucrurile au devenit complicate în viața mea, iar ea și cariera ei aveau de suferit, nu puteam să o protejez așa că am părăsit-o...
Sarah:Încă o iubești?
Sam:Nu știu, țin la ea, dar nu mai știu dacă o iubesc, am plecat, vin în 30 de minute. Schima subiectul repede și iese pe ușă.
Sarah:Ok, merg și eu la baie. Deja nu mă mai aude.