My psycho girl

Capitolul 4

Pov. Sarah

Intrăm în clădire și aprindem lumina, mergem în camera unde sunt puse cadavrele oamenilor ce au decedat de curând, nu vă gândiți că am găsit-o repede. Intrăm în sală și aprindem becul, un fior îmi trece pe știrea spinării, Amanda Black, Amnada Black, ar fi o minune să îmi fi imaginat totul, iar mama, mama să fie bine.

Andrew:Sarah...
Sarah:Aai găsit-o?

Mă apropii de el și văd numele mamei pe o plăcuță, nici nu stau pe gânduri și trag de mânerul ce deschide ușa, trag platforma cu corpul afară și întind mâna spre cearceaful ce îi acoperă chipul, îmi retrag mâna, nu am curajul. Andrew o face în locul meu. Mă uit la chipul ei, e frumoasă chiar și acum, îi apuc mâna rece ca gheața și o sărut, spun o rugăciune și părăsesc camera plângând, merg direct în mașină, Andrew vine și el, nu spune nimic, doar învârte cheia în contact și pornește spre casă.

Acum stau în baie cu o lamă în mână, dacă mama a plecat, nici eu nu mai am rost pe pământ. Apăs ușor cu lama argintie pe venele mele, inima îmi bate cu putere, trag câteva linii fine, dar nu am curajul să apăs mai tare, nu sunt bună de nimic, nici măcar viața nu sunt în stare să mi-o iau. Încep să plâng de nervi și de frustrare, dau cu pumnul în oglindă, care se crapă puțin, dar pumnul meu nu e bine, mă doare îngrozitor, cred că mi-am sucit mâna, mă aplec după bandaje și spirt, iau sticla și torn pe răni, când lichidul albastru îmi atinge pielea, scot un icnet de durere. Îmi înfășor bandajele în jurul rănilor și încerc să îmi bandajez și mâna. Curăț cu o cârpă udă sângele de pe chiuvetă și de pe gresie și ies din baie. Îmi schimb tricoul cu un hanorac, nu am nevoie de o morală pentru asta.
Cobor în bucătărie unde îl aștept pe tata să ajungă, sunt sigură că a aflat vestea, dar nu a dat niciun telefon.

Ușă se deschide și figura lui apare de după ea, își lasă haina să cadă pe podea și se uită cu ochii înlăcrimați spre mine, mă ia în brațe și mă strânge la piept.

Sarah:Te-am sunat, dar nu ai răspuns, a murit sub privirea mea.
Tata:Îmi pare atât de rău.
Sarah:Mereu îți pare.
Tata:Am iubit-o pe mama ta. Mai mult decât orice.
Sarah:Și eu, dar acum nu mai pot să îi spun asta.

Așa au decurs următoarele zile, nu am mai vorbit cu nimeni, am visat-o de câteva ori, mă întreabă de ce am lăsat-o să moară, încerc să îi explic, dar începe să plângă și dispare, îmi e dor de ea, de chipul ei, de zilele frumoase. Tata nu s-a mai dus la muncă, a trecu o lună de la înmormântarea ei, iar el se îneacă în bautură, fratele meu s-a mutat de acasă, spune că nu mai suportă să stea cu o depresivă și cu un alcoolic. Avem multe datorii, firma părinților mei a falimentat, dar tatăl meu continuă să joace jocuri de noroc și să se înece în bautură. În fiecare zi primesc cel puțin o palmă, o dată m-a bătut, a spus să plec din casa lui pentru că semăn prea mult cu mama și nu vrea să mă mai vadă, acum sunt în drum spre magazin, vrea alte sticle de bautură, telefonul meu e în amanet, am avut nevoie de bani pentru a cumpăra mâncare.

Sarah:Am ajuns tată.
Tata:Mi-ai cumpărăt ce ți-am cerut?
Sarah:Da.
Tata:Bine, acum du-te să îți faci bagajele.
Sarah:Ce?! De ce?!
Tata:Tu să nu ridici tonul la mine. Spune și îmi dă o palmă. Încep să plâng și mă uit urât la el.
Tata:Nu te mai uita urât, am pierdut la pariuri, singurul lucru pe care îl mai aveam erai tu. Te-a câștigat un băiat drăguț de vreo douăzeci de ani. Acum mișcă-te că e pe drum.
Sarah:Te urăsc!!!!!

Alerg în camera mea și iau repede un ghiozdan, îmi îndes câteva haine în el și cobor în sufragerie, tatăl meu se uită la televizor și nu mă observă, deschid ușa și vreau să alerg cât mai departe de aici, dar mă izbesc de un trup.

El:Plecai undeva prințesa?
Sarah:Cine ești tu? Îl întreb pe băiatul cu ochii de jad și par castaniu din fața mea.
El:Eu sunt Alec Davis. Dar tu?
Sarah:Sarah.
Alec:A, deci tu ești premiul meu.
Tata:Domnule Davis, da ea este, puteți să o luați.
Alec:Mulțumesc, vă mai aștept pe la cazinou.
Tata:Sigur.
Sarah:O să regreți asta!!!

Mă ia de mână și mă bagă cu forța în spatele unui BMW negru matt. Drumul e destul de lung, ajungem ajungem în fața unui bloc imens.

Alec:Aici e penhausul meu babygirl.

Cobor din mașină și încerc să fug, dar sunt prinsă de unul dintre gardieni.

Alec:Nț, Nț, Nț, nu așa trebuie să se comporte o domnișoară, asta ar însemna că trebuie să fi pedepsită, dar cum ești nouă, te iert.
Sarah:Pedeapsă?!

Urcăm cu liftul până la ultimul etaj, nici nu am timp să examinez că sunt batată într-o cameră și închisă acolo, cu două rugăminți să îmi fac un duș și să citesc regulile.

Camera e spațioasă, în mijlocul ei e un pat imens cu baldachin, totul e în contrast aici, doar alb și negru, un televizor imen e pus pe perete, iar mobila constă în două noptiere, un dulăpior și un dulap imen, întins pe tot peretele. Mă așez pe pat și iau foaia de pe noptieră în mână și încep să o citesc.

Reguli pentru babygirl:

1. Îmi spui Daddy
2. Nu comentezi în fața lui Daddy
3. Daddy are mereu dreptate
4. Îmi spui dacă nu te simți bine
5. Nu ai voie să te rușinezi în fața lui Daddy
6. Faci tot ce îți spun eu fără să te opui
7. Nu ai voie să vorbești cu alți băieți
8. Nu ai voie să ieși fără Daddy.
9. Nu ai voie să te satisfaci singură

Dacă încalci aceste reguli vor fi consecințe

Pedepse:
1. Zece palme la fund
2. Cincisprezece lovituri de bici
3. Un oral lui Daddy
4. Pot fii mult mai multe, depinde de tine

Înghit în sec, omul ăsta e cu siguranță un psihopat, ușa se deschide, iar el intră pe ea.

Alec:Văd că ai citit regulile.
Sarah:Ești nebun dacă tu crezi că voi face asta Alec.
Alec:Unu, mai am o regulă, nu vorbești urât, doi îmi spui Daddy. Du-te să îți faci un duș și îmbrăca-te cu asta. Spune și îmi întinde o pijama din satin, foarte indecentă și o pereche de chiloței roz pe care scrie" Proprietatea lui Daddy".
Sunt ca și moartă.