My psycho girl

Capitolul 31

Pov. Sarah

Au trecut două săptămâni de când am fost acasă și mă simt din ce în ce mai rău, am amețeli foarte des și o durere de cap insuportabilă. Carlos încă e alături de mine și se ocupă de mafie, i-am spus că nu mă simt bine și îmi iau câteva zile libere. Maria se apropie de mine cu un pahar de apă și trei pastile, de când mă simt rău are grijă de mine, îmi dă pastilele și îmi face de mâncare.

Sarah:Mulțumesc Maria, nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.
Maria:Eu îți mulțumesc că m-ai print, acum culcă-te, te vei simți mai bine.

Asta îmi spune mereu după ce iau pastile și aș vrea să o cred, dar mă simt din ce în ce mai rău. Îmi închid ochii și mă las purtată.
Simt că cineva se așează în stânga mea și mă mângâie pe spate, deschid ochii. Era mama.

Sarah:Mami?
Mama:Bună puiul lui mami, cum te simți?
Sarah:Rău...

Ușa e trântită puternic de perete și pe ea intra un necunoscut, mă ridic în picioare și deschid gura, dar nu pot spune nimic, își ridică pistolul și o împușcă pe mama care zace pe jos într-o baltă cu sânge.
Mă aplec peste ea și îi țin mâna pe rană.

Sarah:Ajutor!!!! Mama!!!
Mama:E numai vina ta că am murit!!
Sarah:Ce?
Mama:El m-a omorât din cauza ta!!! Tu trebuia să mori!

Mă întorc spre bărbat și mă năpustesc asupra lui, când sunt pe punctul de ai da cu pistolul în cap privirea mi se duce și îmi pun mâna pe frunte.

Carlos:Sarah!!! Sarah nu mai plânge, nu am nimic!!! Ești bine?!

Îmi ridic privirea în sus și îl văd pe Carlos plin de sânge și vânătăi pe față, dar cum e posibil, eu nu aș da în el.

Sarah:Ce am făcut? Doamne! Îmi pare așa de rău, te rog iartă-mă.
Carlos:Lasă, nu contează, mai grav este ce se întâmplă cu tine, mai bine te duc la doctor....
Sarah:Nu, te rog, nu vreau la doctor, o să fiu bine.
Carlos:Așează-te!

Mă așez pe pat și mă uit terifiată la mama mea moartă care mă privește de pe podea, mă frec de câteva ori la ochi și încă e acolo, tremur puternic și mă întorc spre Carlos, dar nu mai e el, e Luiza. Îmi strâng picioarele la piept și îmi pun mâinile la urechi, nu vreau să aud șoaptele pe care mi le spune, cum am omorât-o.

Sarah:Taci!!! Te rog taci, nu, eu nu am făcut nimic.
Carlos:Sarah, Sarah!!! Ce se întâmplă?!
Sarah:Carlo, tu ești?

Sunt prinsă în brațe și mă las ușor pe podea, amețeala mă cuprinde iar și fug spre baie unde vă las pe voi să ghiciți ce s-a întâmplat.
Mă ridic și mă trântesc în pat unde ochii mi se închid fără voia mea.

Pov. Carlos

Sun la salvare și aștept nervos să vină, ce naiba se întâmplă cu ea?!

Carlos:Malu!!! Zyan!! Ajutor!
Malu:Ce e frate, mamă, Sarah!!!
Zyan:Ce are?
Carlos:Nu știu, am intart la ea, a început să vorbească singură și să plângă după m-a atacat, iar acum a leșinat.
Zyan:Unde e Maria?
Carlos:Numai de fufa aia te interesează!
Zyan:Păi ea trebuia să aibă grijă de ea.
Malu:Au venit paramedicii.

Pov. Sarah

Încă nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, în halul ăsta, să îl atac pe Carlo? Asta e imposibil.

Dr:Sarah, mă auzi?
Sarah:Da. Spun sec.
Dr:În corpul tău au fost găsite multe substanțe halucinogene foarte toxice, ți s-a întâmplat să v..

Doctorul cade la picioarele mele într-o baltă de sânge, în spatele lui stă Maria cu un cuțit în mână, mă sprijin mai bine și mă frec puțin la ochi, iar aceasta dispare, otravă? Oare doctorul ăsta e tot o iluzie, precum mama...? Mă ridic și îmi zmulg perfuzia din mână, ies din salon și totul se face dinou negru.