My psycho girl

Capitolul 2

Pov. Autoare

Sarah a mai petrecut două zile în spital pentru mai multe investigații, doar ce a ajuns acasă unde o așteaptă fratele și prietenii ei extrem de îngrijorați, acesteia îi este mult prea rușine să dea ochii cu ei și se închide în camera sa.
Se așează ușor pe parchetul rece și își strânge genunchii la piept, începe să verse lacrimi amare și să blesteme ziua în care s-a întâmplat nenorocirea.

Pov. Sarah

Mă ridic și îmi șterg palmele cu dosul palmei. Îi ignor pe cei ce mă roagă să deschid ușă și îmi iau niște haine de schimb pentru duș. Îmi las hainele să cadă pe podea și intru în cabina de duș, dau drumul la apă și mă pun pe jos. Iau gelul de duș și îmi spăl fiecare părticică din corp, imaginile din seara de vineri revin, încerc cu dispare să șterg fiecare urmă lăsată de mâinile lui pe corp, resimt fiecare atingere, îi văd mâinile cum se plimbă pe corpul meu nestingherite, încep să țip, se întâmplă din nou. Rânjetul de pe fața lui nu poate fi descris.

Andrew:Sarah!!! Ești bine?! Deschide ușa, de ce țipi?! Ce s-a întâmplat.
Sam:Sarah! Nu mă face să sparg ușa!!

Mă trezesc parcă din vis, el nu mai e, nu mă mai atinge, aud doar vocile persoanelor de după ușă, o pot auzi chiar și pe Clara care plânge zgomotos. Ies din baie și îmi înfășor un prosop în jurul corpului. Mă uit în oglindă și imaginea de acolo, nu o pot descrie, dar știu că nu sunt eu, ea are cearcăne mari și vieții, pielea palidă și buzele crăpate, corpul ei e plin de pete vieții, nu are pic de vlagă. Îmi șterg repede corpul și îmi îmbrac hainele, nu vreau să văd în ce stare m-a adus. Mă aplec și deschid dulăpiorul, apuc feonul și îmi usuc părul, el e singurul care a rămas la fel. Moale, lung și mătăsos.
Ies din cameră și cobor în sufragerie, familia mea se ridică imediat și mă iau în brațe, iar plânset, iar păreri de rău, dar astea nu schimbă cu nimic ce s-a întâmplat. Nu spun nimic și mă așez pe canapea. Televizorul merge pe un post de știri, mama pregătește masa în sparanța că dacă nu am mâncat la spital, voi mănânca acasă, aș vrea să înțeleagă că nu pot să mănânc.

Sarah:De ce nu sunteți la școală?
Sam:Am vrut să venim la tine..
Clara:Da...
Sarah:Deci sunt un fel de motivul perfect ca să lipsiți.
Sam:Nu!
Sarah:Atunci?
Clara:Sarah, nu te comporta așa cu noi, înțeleg prin ce ai trecut.
Sarah:Serios?! Chiar înțelegi?!
Clara:Nu, nu asta voiam să spun. O aud cum se milogește.
Sam:Clara, ar fi mai bine să plecăm, haide. Cei doi se ridică și părăsesc casa.
Andrew:Ești bine?
Sarah:Da.
Andrew:Sigur?
Sarah:Da!! Sigur!
Andrew:Îmi făceam doar griji pentru tine.
Sarah :Știu.

Răspund scurt și urc scările înapoi spre dormitor, nu am dormit de când s-a întâmplat acel eveniment. Merg în camera părinților mei și deschid sertarul de lângă pat, iau cutia cu somnifere și merg în camera mea, închid ușa cu cheia și mă așez pe marginea patului, iau trei pastile de acolo, vreau să fiu sigură că dorm buștean, le înghit și mă fac comodă în pat, trag pătura subțire peste trupul meu. Nici el nu mai arată că înainte, am slăbit mult, oasele mele se văd atât de proeminente, e groaznic. Închid ochii, încercând să evit alte lacrimi.

Băiatul stă de asupra mea cu un rânjet diabolic, încep să mă zbat, îmi dă drumul și se dă jos din pat, mă uit în cameră și văd că fereastra e larg deschisă, încerc să țip, dar îmi astupă gura cu mâna, îmi duce un cuțit spre gât, și îmi spune că dacă țip, e ultima dată când mai respir, înclin din cap și îmi dă drumul, cum a intrat? Îmi spune cu zâmbetul pe buze că dacă spun poliției că el a fost mama mea va fi prima care că muri. Îl văd cum vrea să sară pe geam, dar își întoarce capul spre mine, din ochii lui iese un lichid negru, vâscos, camera se umple de el, mă ridic în picioare și văd așternuturile pline de sânge uscat, se întoarce spre mine și ia un pumn de pastile pe care mă obligă să le înghit. Începe să îmi strige numele, cad în pat și închid ochii.

Mă rid din pat și încep să țip. Aud pașii pe hol, iar părinții mei strigă la mine să deschid ușa, încep să plâng și mă uit la ceas, am dormit doar două ore, mă ridic din pat, vreau să ascund somniferele, dar mâna și întreg corpul meu începe să tremure, vărs pastilele pe podea, tatăl meu sparge ușa, mama începe și ea să țipe, încerc să le explic că nu e ceea ce pare, ei cred că am vrut să îmi iau viața, dar dacă mă gândesc mai bine, nu e o idee așa de rea.

Mama:Ce ai făcut?!
Sarah:Nu, eu, am vrut doar să dorm bine, nu am...

Încerc să adun pastilele și să le pun înapoi în tub, dar fratele meu vine și îmi prinde mâinile, mă ridică de jos și mă ia strâns în brațe.

Andrew:Să nu te mai prind că încerci să faci așa ceva vreodată!
Sarah:Nu am făcut nimic.
Mama:Cum te simți, câte pastile ai luat?
Sarah:Una! Nu pot să dorm, iar acum am avut un coșmar!
Mama:Una, dacă luai una trebuia să dormi până mâine, sunt foarte puternice. Mai bine merg să îți fac un ceai.

Fratele și mama mea ies din cameră, tatăl meu se apropie de mine și mă ia în brațe.
Tata:Sarah, te iubesc așa de mult, mă simt îngrozitor că nu am putut împiedica asta. Dacă te amenință sau dacă îl mai vezi, vreau să folosești ăsta. Spune și scoate un pistol dintr-o cutie de catifea roșie.
Sarah:Tată!
Tata:Shhh! Mama și fratele tău nu trebuie să știe de asta, da?
Sarah:Bine.
Tata:O să îți arăt și cum se folosește.
Sarah:Știu cum.
Tata:De unde?
Sarah:Nu ești singurul cu relații și în plus, am aflat că numele tău are puțină influențată.
Tata:Să nu mai faci asta, trecutul meu nu este unul frumos.
Sarah:Da tată.

Iese și el și acum rămân singură, iar. Mă uit la pistol și îl ating ușor, aici sunt zece gloanțe, știu să îl folosesc, am luat cursuri pentru asta. Îl pun în sertar și strâng pastilele de pe jos, mă întind în pat și mă uit pe tavan, fiecare atingere a fost imprimată pe pielea mea precum un tatuaj. Aș vrea așa de tare să mă răzbun.

Scuze pentru greșeli. ❤️❤️❤️