My psycho girl

Capitolul 41

Pov. Sarah

Igor deschide ușa și văd o femeie care strânge cu mâna niște floricele de pe podea. Lângă ea fiind vărsate două pahare.

Sarah:Ești bine?
Igor:Ce incompetentă. Își duce mâna spre frunte și se masează ușor.
Ea:Eu, eu, nu am vrut, nu am știut, vă rog să mă iertați.

Fac semn alteia să o ajute și închid ușa. Tensiunea din cameră a dispărut, m-am așezat pe pat și mi-am dus genunchii la piept.

Igor:Trebuia să avem o seară liniștită, urma să îmi cer scuze, iar tu, tu ai luat pistolul și....

Tac, nu știu ce să spun, vorbele lui mincinoase m-au enervat, dar dacă este adevărat, dacă tatăl meu a făcut-o pentru mine și acum mă supăra adevărul, nu, nu se poate, decât să mă împingă în brațele mai multor bărbați, mai bine mă forța să mă căsătoresc cu unul singur, aveam o viață mai liniștită decât acum, asta e sigur.

Igor:Spun ceva, la ce te gândești.
Sarah:Mă gândesc că sunt obosită și că vreau să dorm, poți să ieși din cameră?
Igor:E camera mea, casa mea de fapt.
Sarah:O să fie și ale mele în curând.
Igor:Îmi place cum gândești, dar nu pot ieși.
Sarah:Atunci plec eu, chiar nu am chef de vorbă.
Igor:Atunci hai să dormim, împreună. Spune și pune accent pe ultimul cuvânt.

Mă urc în mijlocul patului și mă învelesc cu toată pătura, probabil arăt ca un rulou, dar nu mă interesează.

Igor:Semeni cu un ghemotoc alb, stand așa în mijlocul patului ăsta mare.
Sarah:Dacă încerci să detensionezi atmosfera să ști că nu va merge după ce mi-ai făcut. Sunt supărată pe tine și pe porcul ăla.
Igor:Care porc?
Sarah:Tatăl tău,parcă e pătrat, atât e de gras, dacă semeni și tu cu el la bătrânețe divorțăm.

Râde și iese din cameră, doar ca să revină cu o nouă pătură. Stinge lumina și se pune cât mai aproape de mine.

Igor:Parcă ai un sistem de protecție în jurul tău.
Sarah:Asta e și ideea.
Ultimul lucru pe care l-am auzit înainte să adorm a fost oftatul lui și foșnetul păturii.

Draperiile sunt trase zgomotos, iar lumina soarelui își face loc în cameră.

Darcy:E timpul să vă treziți.
Sarah:Cât e ceasul?
Darcy:7.
Sarah:Revino peste o oră.
Darcy:Nu se poate, trebuie să coborâți la masă.
Sarah:Igor unde e?
Darcy:Soțul dvs. a plecat la muncă.

Trag pătura mai bine pe mine și încerc să o ignor pe Darcy. Nu are altă treabă?

Darcy:Te rog, nu fi încăpățânată.
Sarah:Ce mănânc?
Darcy:Aveți vreo preferință?
Sarah:Nu.
Darcy:Ce ziceți de omletă?
Sarah:Orice dacă mă lași încă 30 de minute.
Darcy:Nu se poate. Trebuie să vă treziți.

După ce am mâncat am plecat spre clinica privată unde aveam programarea la consultul ginecologic, m-am liniștit când mi s-a spus că totul este bine, dar tot sunt de părere că trebuia să merg din proprie voință.

După ziua aceea totul a devenit anost, în fiecare zi fac aceleași lucruri și sunt controlată la fiecare pas, antrenamentele dau roade, mă simt în formă, țin și o dietă mai mult sau mai puțin strictă, Igor nu mă lasă să ies, nici nu mă ia cu el, spune că după ce ne căsătorim legal voi avea mai multă libertate, dar nu cred nimic din ce spune. Pe zi ce trece mai simt tot mai tristă, se apropie nunta, casa și curtea sunt deja amenajate, iar rochia stă bine pusă în dulap, lângă costumul lui. Am sperat că voi găsi o soluție sau un moment, un moment de slabiciune al "soțului", un moment de raționament, de logică în care să își dea seama ce greșit e, dar nu s-a întâmplat. Mai am o singură idee, care ori mă poate face foarte bogată ori mă poate ucide, deși balanța înclină spre a doua variantă.

Pov. Nick

După tot  ce am aflat în acest timp, mă simt bulversat, simt că mi-am pierdut calea, scopurile, existența.
Mă gândesc doar la Sarah, oare așa se simțea și ea când a aflat adevărul despre familia ei? Era la fel de pierdută?
Deși nu o cunosc aproape de loc, felul ei de a vorbi, de a râde sau de a fi serioasă, ma atrage, mă face să mă gândesc la ea, să îmi fac scenarii, vreau să o cunosc în toate modurile posibile.

Am fost informat că azi e ziua nunții, e singura șansă să o revăd și să o iau cu mine. Am un plan nebunesc, care sper să funcționeze și să atragă celelalte mafii de partea mea, nu a lui Igor, dar sper să nu o îndepărteze pe ea prea mult de mine.

Cobor din mașină chiar în fața bisericii, muzică de pian și forfote se aud din interior. Strâng bine hârtia în mână și mă îndrept cu pași apăsați spre ușile imense de mahon. Echipa mea deja a împânzit locul și mi-au făcut cale libară.
Lumea se întoarce mirată spre mine, Igor se uită cu ură, iar tatăl său se ridică imediat furios și vine spre mine.
Sarah are o rochie albă cu mâneci de dantelă și o trenă imensă, o coroană aurie și părul prins într-un coc lejer, fața îi este acoperită cu un voal lung, pare așa speriată, o oiță rătăcită intr-o haită de lupi.

Vladimir:Nick, eu zic să te calmezi și să iei un loc, să nu le stricăm momentul copiilor, bine?

Trec pe lângă el și mă pun chiar în fața preotului.

Nick:Această căsătorie nu poate avea loc. Toată lumea se ridică în picioare și se uită mirați.
Igor:Nicolás! Zice printre dinți.
Nick:Nu poate avea loc pentru că mireasa a fost femeia mea.

Pov. Sarah

Mă uit cu lacrimi de speranță spre scena din fața mea, toată lumea pare surprinsă de spusele lui Nick. E un mincinos bun. Dar ce are de gând să facă?

X:Cum poți demonstra asta, Nicolás Iglesias?
Nick:Poftim.

Îi întinde o hârtie, iar când începe să citească îmi face inima să tremure. E contractul. Contractul cu care m-a cumpărat Nick acum mult timp.

Nick:Sarah Black e proprietatea mea. Spune hotărât.
Y:Se poate?
X:Așa este, Dslikovs! Ai încălcat regulile.

Proprietatea lui? Doar asta sunt? A venit până aici doar ca să nu își irosească banii?! Mă uit spre Igor, care clocotește de nervi, începe un scandal monstru, unde Igor și Vladimir nu am nimic de spus în apărarea lor. Se va face consiliu și vor fi judecați, dar până atunci, eu voi pleca cu Nick.
Mă ia de mână, iar picioarele încep să îmi tremure, de la adrenalină, emoții

Întru în mașină și plecăm. Se întoarce spre mine cu o privire rece.

Nick:Vei sta cu mine până îmi dai banii înapoi.
Sarah:Și cum crezi că îți voi da banii înapoi?
Nick:Nu știu. Vei fi secretara mea pentru un an? Cu salariul îmi vei plăti. Simplu.
Sarah:Și ce ar trebui să fac? Hmm?
De ce vorbești așa cu mine?
Nick:Așa cum?
Sarah:Ești distant, rece...
Nick:Cred și eu după ce ai fugit în Mexic după amnezia ta, în loc să vi la mine.
Sarah:Am vrut să vin la tine când m-am întors! Dar nu îmi răspundea nimeni la apeluri și..
Nick:Și l-ai sunat pe Igor.
Sarah:De unde ști că am fost în Mexic?

Mă gândesc la visul în care Nick m-a salvat, venise până acolo pentru mine..

Nick:Doar știu, ok?!
Sarah:Și ce ar trebui să fac?
Nick:Să vi cu mine peste tot, să mă protejezi.
Sarah:Eu? Ști că sunt de două ori mai slabă decât tine și cu un cap mai mică nu?
Nick:Asta nu e treaba mea.
Sarah:Tot nesuferit ești.

Se uită urât spre mine și oprește mașina brusc.