My psycho girl

Capitolul 43

Mănânc încet și încerc să nu îmi ridic privirea spre Nicolás.

Nick:Ce vrei să faci în oraș?
Sarah:Treburi de fete normale? De adoleșcente?
Nick:Cu școala ce ai de gând să faci?
Sarah:Ce sunt cu întrebările astea?! Nici măcar nu te privesc și o spui de parcă tu ai fi făcut vreo școală.
Nick:Mă jignești, chiar am făcut, mi-am terminat liceul, nu ca alții și am făcut și o facultate. Îmi dau ochii peste cap la remarca făcută.
Sarah:Felicitări, dar tot nu văd de ce te interesează situația mea școlară.
Nick:Mă interesează din moment ce stai în casa mea, intri în viața nea, îți miști fudul prin toate treburile astea murdare și te rănești, iar eu trebuie să curăț mizeria.
Sarah:Vorbești așa matur. Zic și îmi dau ochii peste cap.
Nick:E o diferență de cinci ani între noi.
Sarah:Asta nu te oprește să te dai la mine.
Nick:Dacă vreau te f#t acum pe masa asta, dar noi vorbeam de școală.

Mă înec cu mâncarea și iau o gură mare de apă să îmi revin.

Sarah:Ce vrei să fac? Spun mai serios. Rânjește la mine cu zâmbetul său perfect și bea o gură de vin.
Nick:Să îți termini școala, simplu. Să mergi la facultate, să faci ceva cu viața ta și să ieși naibii din lumea asta. Ce îți place atât de mult la ea?
Sarah:Cred, cred că nu e vorba de ce imi place ci de ce vreau să știu, să demonstrez.
Nick:M-ai întrebat dacă sunt adoptat. Schimbă el subiectul, pe care nici eu nu eram pregătită să îl deschid.
Sarah:Da...
Nick:Sunt și nu sunt. E complicat.
Sarah:Asta știu, mi-ai spus deja.
Nick:Eu am urât mereu lumea asta și tot ce tine de ea și nu an avut cale de scăpare, tu, tu ai toate șansele să treci "neobservată" mai departe.
Sarah:Ce? Ce legătură are asta.
Nick:Nimic, lasă. Îți vei da seama.
Sarah:Nu îmi spui niciodată până la capăt ce ai de spus.
Nick:Bine, vrei să îți spun ceva până la capăt? Nu ai voie să ieși din casa și curtea asta, momentan.
Sarah:Și ce am voie să fac? Sherlock?
Nick: Păi Iza are o bibliotecă aici la care ai acces.
Sarah:Tot nu mi-ai spus ce face.
Nick:Ce enervantă ești. Fuge și se ascunde și ea de viața asta. Ai putea face la fel dacă mă lași să te ajut.

Deja mă enervează comportamentul lui de atotștiutor, mă ridic de la masă și pornesc spre ușa de la intrare.

Nick:Unde te duci?
Sarah:Să fac o plimbare sau să mă spânzur, încă nu am decis.
Nick:Să nu încerci să ieși din curte.
Sarah:Chiar asta voiam să fac, mulțumesc.

Închid ușa și mă uit direct în ochii bărbatului care m-a lovit. Îi dau cu genunchiul unde îl doare mai tare și continui să merg de parcă nu s-a întâmplat nimic, dar pot să îl văd pe Nicolás la geam care are un zâmbet tâmp pe față.

Sarah:Pe aia ai meritat-o!
X:Curva mică ce ești!

Continui să merg până în spatele casei unde văd o terasă imensă, amenajată cu o bucătărie, e foarte frumoasă. Lângă ea, puțin mai departe e o piscină și un jacuzzi. Oare cât de mare este terenul ăsta? Nu se vede niciun gard de jur împrejur, mai puțin cel din fața, care pare și el infinit. Într-un colț sunt câteva ATV-uri. Mă apropii de unul și mă urc pe el, îl pornesc și mă învârt cu el de câtăva ori în cerc. Merg cu el drept, îndepărtându-mă de casă, chiar sunt curioasă unde se termină această "libertate" de mergi peste tot prin curte. În față încep să apară câțiva copaci, iar apoi întreaga pădure. Cerul este mai mohorât și începe să se întunece. Merg mai încet și mă bucur de liniștea ce mi-o oferă pădurea. Mă dau jos și mă uit în jur, merg tot înainte până ajung în fața unei cabane. Lângă ea este o cușcă mare, mă apropii să văd dacă este ceva în ea, dar cad jos și mă dau tot mai în spate când un câine foarte mare iese rapid din cușcă și începe să mă latre. Mă sperii și mai tare când văd că nu este legat și încerc să mă îndreptez. Se îndrepteză și el și continuă să latre mai încet.

Sarah:Stai cuminte! Stai acolo!
Cuțu:Ham!
Sarah:Nu mă mai latra! Se pune cu botul pe labe și stă acolo uitându-se spre mine.

Mă așez pe prima treaptă de la scară și mă uit la el.

Sarah:Și? Ești singur pe aici? Chiulește urechile și se ridică în picioare.
Sarah:Da, și eu... Știi păreai mai fioros la început. Uite m-am și murdărit din cauza ta. Mă întorc cu spatele la el și mă uit la cabană, văd un scaun mare care se leagănă în bataia vântului și mă așez pe el. Cum fac asta câinele se ridică latră de două ori și urcă scările până la mine și se așează în poala mea pe scaun. Mă miroase de doua ori și își așează capul pe lăbuțe.

Sarah:Nu am discutat despre asta. Dar poți să stai aici, nu prea mult totuși că se va întuneca definitiv. Afară se face destul de frig după o perioadă, dar încă nu vreau să merg în casă. Nici nu sunt sigură unde am lăsat ATV-ul să fiu sinceră și am mers ceva...

Sarah:Eu aș vrea să mă ridic, okey? Uite așa gata. Poți sta tu pe scaun. Curiozitatea mă împinge să deschid ușa și să intru înăuntru. Încerc să găsesc un întrerupător, dar nu văd niciunul, pare gol aici, dar nu vreau să intru, nu azi. Afară se văd două lumini venind spre mine care mă orbesc. Ies de acolo și închid ușa. Doi bărbați se uită la mine după care spun printr-un telefon am găsit-o.

X:Ce faceți aici? De ce ați placat?
Sarah:Nu am plecat, am spus că merg să mă plimb.
Y:Singură, în pădure?
Sarah:Asta nu e proprietatea lui Nick?
X:Ba da, dar...
Sarah:Deci face parte din curtea casei.
X:Sunteți de 3 ore și ceva aici.
Sarah:3 ore?! Ce repede a trecut timpul.
X:Vă rog să vă întoarceți în casă cu noi.
Sarah:Sigur. Să mergem...

Intru in casă și mă așez pe canapea. Îmi aduc aminte prima dată când am intrat în casa asta, m-am pus în același loc.
Nick: Ce naiba ai cautat să mergi în pădure?
Sarah:Ai spus că am voie să mă plimb prin curte.
Nick:Și cine a spus că poți trece de portița care desparte curtea de pădure.
Sarah:Are 50cm, nu pare prea importantă, nu e tot terenul tău.
Nick:Tu ai idee că te puteai pierde acolo?!
Sarah:Am mers în linie dreaptă și oricum ajungeam la un gard până la urmă. De ce te agiți atât?
Nick:De la cabană, care apropo, destul de departe de vilă, trebuia să mai mergi cinci kilometri până la primul gard.
Sarah:Cât de mare e proprietatea asta.
Nick:E imensă, nu ajungi într-o zi de la un cap la altul pe jos fără să te pariezi. Mai ales prin pădure.
Sarah:Bine, bine, calmează-te și nubte mai da mare.
Nick:Mă dau mare, ai trăit în lux toată viața ta, nu e de parcă nu cunoști nimic din toate astea.
Sarah:Mă duc în cameră mea.
Nick:Nu te duci nicăieri. Îmi ridic o sprânceană și mă uit la el.
Sarah:Ce vrei să spui?
Nick:Merg la o petrecere și tu vi cu mine.
Sarah:Nu mulțumesc, aș prefera să stau în camera mea și să privesc un film, oricum sunt foarte obosită și nu am chef de socializare. Cu astea fiind spuse mă urc pe scări înspre camera mea.
Îmi fac un duș și mă îmbrac cu pijamale cu model de avocado,, sunt foarte kawaii. Îmi desfac părul și îl pieptăn, apoi îl împletesc. Când ies dau de Nick care stă în pat pe jumate dezbrăcat. Are niște pantaloni se pijama albaștrii și o tavă plină de gustări.

Nick:Ai vino, începe filmul.
Sarah:Nu trebuia să fi la o petrecere?
Nick:Aveai dreptate, mai bine vedem un film.
Mă așez cât mai departe de el și îmi îndes un pumn de floricele în gură imediat ce mă prinde că mă uit la abdomenul lui. Deschide gura să spună ceva, dar se întoarce înspre televizor.
Sarah:Ăsta e un film horror?
Nick:Nu, ce te face să crezi asta?
Sarah:Se numește strada groazei. Pare foarte sugestiv.
Nick:Propui tu altceva?
Sarah:Da, dă-mi telecomanda.
Nick:Ia-o singură.

Mă uit la telecomanda care se odihnește lângă el, doar că ar trebui să mă pun peste el ca să o iau. Îmi întind mâna și mă trage cu totul peste el. Mă uit în ochii lui și deși ar trebui, nu mi se pare că fac ceva greșit.

Nick:Ești frumoasă.
Sarah:Știu.
Nick:Pot să te sărut?
Sarah:Ce, eu...
Îmi apucă fața în mâinile sale mari și îmi dă cel mai dulce și mai tandru sărut. Mă înroșesc imediat, iar când ne oprim îmi sprijin capul de pieptul lui. Inima îi bate foarte tare și își încolăcește brațele în jurul meu.