Ca într-un film de dragoste

4

M-am uitat în urma mea șocată. Vreau să îi dau un pumn atât de tare.
- Ce vrei de la mine? Cobor o treaptă și de abia atunci simt mirosul de alcool.
- Liv, iubito, se apropie, dar îl împing agresiv când vrea să mă sărute.
- Nu mai suntem împreună, Joe! Aproape mă împiedic când observ că se apropie de mine. Dă-te! Îl împing din nou și cad pe a doua treaptă.
Dă să mă sărute din nou, dar îi dau cu capul în buză și o iau la fugă până la apartament, descuiând imediat ușa.
Mă rezem de aceasta și mă las să alunec pe podea. Izbucnesc în plâns, dar nici eu nu știu pentru care dintre motive.
Tresar de-o dată când se aud izbituri în spatele meu.
-Liv, deschide! O să sparg ușa!
M-am dat la o parte speriată, ascunsă într-un colț al camerei. Sper să nu facă asta. Nu are cum!
-Deschide! Acum! Alt zgomot puternic.
Este beat, de unde are atâta energie?
Încep să plâng mai tare și nu știu cum, dar adorm într-un final.
Alarma telefonului îmi sună haotic odată ce vine ora să mă pregătesc.
Sunt gata cât de repede pot și ies pe ușă precaută, dar Joe nu mai era acolo. Am respirat ușurată.
După întâmplarea de ieri, uitasem complet că trebuie să ajung la librărie, noroc că una dintre colegele mele m-a sunat în timpul în care stăteam în trafic, să mă roage să-i țin locul sâmbătă, fiind de acord să meargă în ziua precedentă pe tura mea. A fost o salvare pur și simplu.
M-am făcut mică printre bibliotecile înalte ale librăriei, imediat ce am intrat în încăpere. Ajunsesem la timp. Locul acesta mă calma atât de tare, încât mă bucuram că lucrez aici.
Nu dormisem bine aseară. Gâtul mă durea îngrozitor și era cât pe ce să-mi moară telefonul dimineață. Noroc că mi-a sunat alarma pe 2% și aia a fost.
Am așezat cărțile rătăcite la locul lor și m-am dus la colega mea de la casă, să văd dacă are nevoie de ajutor. Dar îmi venea să mă bat, când am observat cu cine vorbea. Este efectiv atât de captivată de prezența acestuia, încât mă gândeam ce are el atât de fascinant.
Asta mi-a amintit. Oare m-a denumit "fană disperată" pentru că i s-a mai întâmplat vreun eveniment asemeni celui de ieri?
Dau să mă întorc când îmi aud numele.
- Olivia, arată-i domnului cărțile de fantezie.
Îl privesc pe acesta resemnată cum își face ochii mari la vederea mea și apoi zâmbește.
- Nepoata regizorului, te găsesc și aici?
Mă uit urât la el și mă abțin grav din a spune ceva neplăcut. 
- Nu-mi spune așa, zic și o iau la picior până în a treia cameră, arătându-i porțiunea căutată.
- De ce lucrezi și aici dacă ai deja un job? Se interesează, dar eu devin deranjată.
Nu suntem prieteni.
- Nu te privește, îi spun, ca mai apoi să mă întorc și să plec.
Mă așteptam să iasă din magazin la puțin timp. Dar îl puteam observa cum încearcă să mă privească pe furiș.
- Domnișoară, mă auziți?
Revin cu picioarele pe pământ și îmi privesc clienta.
- Da, spuneți.
Aceasta îmi arată spre ecranul telefonului ei o carte pe care se întreba dacă o avem. 
- Da, vă duc imediat la ea.
Termin cu doamna de mai devreme și preiau locul de la casa de marcat.
- Mersi, chiar aveam nevoie de o pauză, spune și o văd fugind în spate.
Putea să mă cheme...
Citesc puțin dintr-o bandă desenată, când îmi atrage atenția cineva îmbrăcat "pe jumătate".
Mă ridic în picioare și merg spre domnul într-un tricou și o pereche de boxeri. Deja câteva persoane au făcut ochii mari.
- Îmi cer scuze, spun și aștept  să se oprească, dar înaintează.
Nu vreau să  îl ating. Oprește-te!
- Domnule, zic și mă așez în fața acestuia. Nu aveți voie așa aici. Vă rog să ieșiți.
Acesta mă privește într-un fel... bolnav și mă împinge într-o parte.
Ajung pe jos, desigur, căci avea mai multă forță decât mă așteptam. Pare foarte slab, nu înțeleg de unde atâta putere.
-A zis să ieși, sau nu se înțelege?
Mă uit confuză la bărbatul ce îl apucase de mână pe cel care mă dărâmase. M-am ridicat rapid de jos.
- Vă roz să vă calmați, amândoi.
Colegul meu cu un cap mai mare decât bărbatul în chiloți, nu voia să îi dea drumul mâinii, așa că l-am apucat pe Biss de tricou.
- Nu mă auzi? Lasă-l.
Acesta se depărtează ușor și omul în lenjerie intimă o ia la fugă din magazin.
- Nu e ok să te pui cu oamenii bolnavi, îl cert.
- Ești bine? Devine acesta brusc grijuliu, ceea ce mă uimește.
- De ce nu ar fi? Vocea îmi suna cunoscută, dar m-am uitat spre persoana din fața mea și m-am abținut să nu râd.
- Tipule, doar nu ești vreo vedetă, să stai cu mască și ochelari de soare în interior, spune Biss amuzat.
Am surâs. 
- Ce amuzant, răspunde Shin Sun vizibil deranjat. Să-mi încaseze cineva cărțile.
Mă uit la coșul din mâna lui. Este plin ochi doar cu romane de fantezie. Omul acesta este o figură.
- Urmează-mă, îi spun și merg spre casa de marcat.
- De ce îmi pari atât de cunoscută? Mă întreabă din senin, odată ce termin de încasat cărțile.
- Încerci să te dai la mine? Îl întreb sceptică. E o glumă prea veche.
- Ha ha, s-a auzit sonor. Serios. Să mă dau la tine? Nu te flata singură. Port ochelarii și masca asta pentru că am o tonă de fane care mă vânează peste tot și vor autografe. Chiar am de unde alege.
L-am privit plictisită.
- "Shi Sun", sau cum te-oi numi, nu mă interesezi. Acum plătește și mergi. Te costă 359.
- Păstrează restul, spune și dă să plece când ia punga de cărți de pe birou.
Fug repede până la el și mă pun în fața lui. Îi apuc mâna și îi pun restul în palmă.
- Nu primesc bacșiș.