Ca într-un film de dragoste

9

Mă plimb de colo colo prin casă, de rușine. Îmi tot apare în minte dansul meu de aseară, faptul că Shin Sun m-a adus acasă și modul în care a făcut-o.
Astăzi lucrez pentru regizor și Sun sigur va fi acolo. Mai nou știe și unde stau. Nu pot să îmi încap de rușine.
E ok, Olivia. O să mergem acolo, o să-i mulțumim, și o să îi cerem un autograf pentru Cristal. Apoi o să lucrăm și nu vom mai vorbi niciodată.
Am tras aer în piept și am ieșit din casă. M-am uitat în toate direcțiile, să nu am vreo surpriză neplăcută din partea lui Joe... A fost foarte neașteptat în ultima vreme. Deși el s-a despărțit de mine, după ce m-a înșelat, m-a urmărit de câteva ori. Nu înțeleg bărbații.
Am băut cafeaua de abia cumpărată și mi-am văzut de drum mai departe, când aud brusc o mașină claxonându-mă. Nu o recunosc, așa că merg mai departe, dar mă claxonează din nou.
Nu sunt îmbrăcată în rochie scurtă și nici machiată vulgar. Mă întorc spre șofer și vreau să o iau la fugă, dar realizez că pot pica în și mai penibil într-o secundă, dacă o fac.
Îmi iau inima în dinți și merg lângă geamul acestuia.
- N-Bună, mă bâlbâi. Te pot ajuta?
- Mergem în același loc, de ce nu urci?
Mi-am mușcat limba din greșeală și am dat din cap afirmativ. Am urcat în mașină. Tot evitam să îl privesc, și deși am discursul gata pregătit, nu știam cum să încep.
- Despre aseară-
- Ai fost bine asea-
Am vorbit amândoi în același timp, așa că m-am blocat.
- Nu trebuie să-ți ceri scuze, nu m-a durut spatele așa de rău.
Moment stânjenitor.
- De ce nu ai luat mașina? mi-a venit brusc în minte.
- Pentru că ți s-ar fi făcut rău. Sau uiți că ai băut?
- Are logică. Aș fi vrut să uit, o spun încet.
- Ai mai văzut vreun film de curând?
- Nu prea mai am timp, am răspuns promt.
Stai! Nu face conversație cu el!
- Lucrezi în două locuri, are sens. Apropo de asta, de ce o faci?
Nu vreau să răspund. Și spre norocul meu, tocmai am ajuns în parcare.
- Am ajuns. Mulțumesc pentru plimbare, spun și ies din mașină.
O iau la fugă. Asta a fost cât pe ce. Dar, nu i-am mulțumit pentru aseară și nici nu am luat autograful. Ceea ce înseamnă că va mai trebui să îi vorbesc. Sper că nu azi, totuși.
Salut câteva dintre persoanele cu care mai schimb după vorbe în general și mă fac mică. Deocamdată nimeni nu a adus vorba despre evenimentul de aseară. Sper că erau beți și au uitat.
La fiecare scenă jucată, am fost atentă la fata asiatică și am încercat să găsesc motive pentru care ar minți legat de mine. Pe lângă faptul că prietenul ei m-a ajutat atunci cu Joe, nu văd alt motiv.
Dacă crede că mă dau la el? Fir-ar. Ar trebui să stau departe. O să-i cer autograful și nu îi voi mai vorbi. Sper să nu o facă nici el.
Toată ziua am fost într-o parte și-n alta, la propriu. Regizorul m-a trimis de la machiaj, la recuzită și așa mai departe. Am ajutat chiar și la retușarea machiajului, cât fetele erau în pauză. Mă simt multifuncțională.
- Olivia, ai fost foarte tare aseară, spune actrița imediat ce revin în încăpere, iar eu mă simt privită. Vă mai amintiți, băieți?
Două, trei persoane au început să râdă și să șușotească. Altele pur și simplu ignorau situația. Nu pot explica modul în care voiam să mă fac nevăzută chiar acum. Dar este una dintre situațiile acelea în care fuga doar va face mai rău. Deci trebuie să îndur.
- Da, Olivia, ar trebui să te faci dansatoare, spune un altul.
Pe lângă faptul că e jenant, este și dureros să știu că ei râd de motivul pentru care eu m-am angajat aici, fără ca măcar să aibă vreo idee.
Mă bucur că regizorul și Shin Sun nu sunt prin preajmă. Ar fi și mai deranjant să spună Shin cum am ajuns acasă, sau regizorul să facă vreo glumă despre alte situații asemănătoare. Sau mi-ar lua apărarea, nu poți să știi niciodată când se activează spiritul familial.
- Sunt tare curioasă, de unde ai învățat mișcările acelea? spune fata, apropiindu-se și ducându-și mâna după gâtul meu.
Am devenit brusc foarte revoltată. De ce râde de mine? Nu i-am făcut nimic! Cu atât mai mult, nici n-am avut vreodată intenția.
- Scuze, am niște treabă, îi spun și dau să plec. 
- Ai grijă, ai șiretul desfăcut, îmi spune.
- Nu ești amuzantă, Kitty, las-o în pace, a spus o altă actriță, dar eu am rămas nemișcată.
Mi-am privit încălțările și atunci mi-am dat seama. Nu șiretul era problema, ci ceea ce voia să îmi transmită prin asta. În ce probleme m-am băgat?
- Ce e zarva asta? apare Shin de nicăieri. V-am auzit râsetele de afară.
Am trecut pe lângă acesta, derutată.
- Dragule, s-a auzit vocea actriței și mi-am imaginat că s-a dus lângă Shin Sun.
Am mers cât de încet puteam până afară. În momentul acesta nu îmi pasă dacă regizorul are nevoie de orice. Este timpul pentru o țigară și melancolie, căci starea mea s-a distrus iar. Locul acesta mă stresează atât de tare, încât, dacă nu ar fi meritat prețul, aș fi plecat de mult.
Noroc că unchiul meu nu a avut nevoie de mine deloc cât am fost pe afară.
Programul meu de lucru nu a mai durat mult, așa că m-am bucurat de faptul că Risa mă aștepta la intrarea în clădire.
- Nepoata regizorului, îl aud pe Shin apropiindu-se, dar vreau să-l ignor. Olivia!
Mă întorc spre el cu o privire rece.
- Shin Sun, hai să nu ne vorbim, îi zic și plec.
Afară Risa stătea de vorbă cu Sabina. Aceasta din urmă părea foarte încântată de discuție. Aproape că nu voiam să le deranjez.