Ca într-un film de dragoste

18

Mi-am lăsat capul în jos, încruntată. Suntem la el în mașină, iar privirea lui s-a abătut deja asupra mea.
Cum nu a fost de față, iar videoclipurile mă scoteau pe mine vinovată, am zis să clarific totul.
- Chun Hei a mai făcut lucruri de genul? Asta mă interesează.
- Ăm, m-a luat prin surprindere. Prima oară m-a trimis după scenariu și apoi mi-a zis că are deja unul. După mi-a distrus tenișii și în cealaltă zi a făcut haz de mine și a ținut să aflu ceea ce făcuse. Și furtul pastilelor.
Am oftat lung. Acesta rămăsese gânditor.
- Nu îți cer să mă crezi. Îți dezvăluiesc de ce am vrut să stau departe de tine. Este frustrant să afli că în doar câteva ore, numărul de oameni care nu te suportă a crescut atât de mult.
Mă simțeam mai bine, acum că m-am eliberat.
Am privit ecranul telefonului și când am văzut că mă sună colega mea, am răspuns.
- M-a sunat șefa. A aflat despre ce s-a întâmplat, mi-am mușcat buza, și a spus să mergi acasă și veți discuta mâine.  Te-a văzut la televizor cât de agitată erai, așa că s-a îngrijorat când nu i-ai răspuns la telefon.
I-am mulțumit lui Cristal pentru veste și l-am privit pe Shin Sun. Acesta stătea aplecat spre mine.
- Vreau să îmi cer scuze pentru Kitty.  Mă voi asigura că te va lăsa în pace. Și-a ridicat privirea mai apoi.
Am făcut ochii mari, ca după aceea să-mi amintesc că deja eram virală.
Mi-am lăsat privirea în jos stresată.
- Legat de videoclipuri, mă voi ocupa și de acestea.
- Shin Sun, nu ești obligat să strângi gunoiul altcuiva.
Acesta a surâs și mi-a așezat palmă lui pe creștetul capului.
- Lasă-mă să fiu amabil când simt să o fac. Și-a retras mai apoi mâna. M-am înroșit puțin, dar mi-am dres glasul.
- Nu ești prea amabil cu mine?
- "Să fii amabil cu cine trebuie, când trebuie, te poate asigura pe viață."
Am ridicat o sprânceană.
- Nu am bani să te asigur pe viață, i-am spus.
Acesta a râs.
- Este o zicală. 
Am surâs rușinată. Chiar mi-a făcut ziua mai bună...
Acesta m-a condus înapoi până la librărie și apoi acasă, deoarece nu voia să dau pe drum de reporteri. Din fericire aceștia nu mai erau în fața magazinului.
M-am uitat la Shin Sun când se pregătea să plece.
- Chiar semeni cu cineva, mi-a zis, după care a plecat.
Că tot veni vorba, și el îmi amintește de cineva. Am zâmbit. Mă bucur că măcar doi actori mă agrează.
Dar, problema este alta. Cum dau eu ochii cu unchiul meu?
Mi-am amintit brusc să-mi verific telefonul. Zece apeluri pierdute, dintre care cinci erau de la mama, unul de la șefa mea și patru de la regizor.
Câtă morală o să primesc acum... chiar nu vreau să știu. Am înțeles situația, sunt concediată pentru că iar am interferat cu actorii de la locul de muncă. Nu are rost să vorbesc la telefon, când mă simt deja destul de rău.
Îmi fac ceva de mâncare rapid și mă uit la un film. Dar, stând așa, mă bate gândul să deschid televizorul.
Dau pe știri, și după vreo cinci momente care mai de care mai dramatice, apar eu.
- "Atacul vedetelor este slujba ei", cu acest titlu vin următoarele videoclipuri. Se pare că...
Odată ce am văzut primul video, am stins televizorul.
Nu plânge, nu!
Mi-am luat repede o cămașă pe mine. Este vară, iar țânțarii sunt primi care mă vor întâmpina. M-am încălțat și am apucat telefonul, ca mai apoi să ies pe ușă. Cred că este deja ora unsprezece și încă este puțină lumină.
Mi-am plimbat trotineta până am ajuns în parc. Și tocmai ce mă pregăteam să trec de terenul de baschet, când am văzut pe cineva cunoscut.
- Să punem un pariu, a propus bărbatul înalt, blond și a întins mâna. Pe 100 că dau cinci consecutiv?
Trevor întinde și el mâna, dar îl privește în ochi și îi spune serios.
- Ai greșit persoana.
- Nu ești amuzant, se plânge acesta și se uită spre mine. Probabil a observat că mă uit insistent.
Șatenul se întoarce și încearcă să deslușească cine sunt.
- Olivia! A zâmbit brusc și a ieșit din teren, venind la mine.
Mi-am amintit brusc de Biss și de faptul că uneori este prea fericit să mă vadă.
Rămân pe loc și îi zâmbesc și eu.
- Salut și ție, îi zic.
- Cum îți este piciorul? Spune și se uită la vânătaia galbenă din jurul acestuia.
- Mai bine. V-am întrerupt?
- O fată nu întrerupe niciodată, doar se poate alătura. 
Clipesc confuză, încercând să mă prind la ce se referă.
- Oricât de perversă sună aluzia lui, atunci m-am prins,  nu ne-ar deranja să te alături la un joc de baschet, a subliniat ultimele cuvinte, uitându-se țintă la prietenul său.
- Nu mă pricep, încerc să îi fac să se răzgândească.
- Nici nu trebuie. Putem doar să dăm la coș, îți voi arăta cum.
Nu mi-a luat mult până să ajung pe teren, chinuindu-mă să dau coș cum am crezut că se face și să îl refuz pe blond când voia să mă ajute. Acest băiat, mi-am dat seama mai apoi, a jucat baschet cu Shin Sun în seara în care am stat să îi privesc.
- Uite, cu mâna aceasta ți direcția, spune și-mi așază mâna stângă pe minge, iar pe aceasta ține-o astfel. Mingea venea acum pe podul palmei mâinii drepte. Aruncă.
O fac, iar după toate pe care le ratasem până acum, nu m-am așteptat ca de data aceasta să reușesc.
- Am reușit! nu îmi venea să cred. Mă simțeam de parcă tot ghinionul meu îndelung s-a spart acum în bucățele.
Trevor a bătut palma cu mine și m-a felicitat. În momentul acesta mă simt foarte scundă pe lângă ei, aceștia având cel puțin 1.80 m fiecare. 
Dar, ghinionul meu nu se spărsese de tot, căci nu mai nimerisem un coș de zece încercări. Atunci Trevor a venit cu o idee. Mi-a spus să țin mingea bine și să fiu atentă la cap. Corpul meu a fost ridicat brusc în aer, lângă coș, de șaten. Am împins mingea în plasa de la coș și nu a mai durat mult până să ating pământul cu picioarele.
- Coș, a spus Trevor vioi. 
Am surâs.