Ca într-un film de dragoste

33

Actrița principală din serial, tânăra blondă și înaltă, se săruta acum cu Shin Sun.
Ce fel de glumă proastă mai este și asta? Nu este nici o cameră de filmat pe ei, ceea ce mă face să realizez un lucru important: Între noi doi nu este nimic cu adevărat.
- Unchiule, trebuie să plec, spun, pe o voce tristă.
O iau la fugă spre ușă, evitând tot ce se află în jur, când numele meu- nu, nu este numele meu, răsună odată ce ies afară.
- E sclava, fetelor, râde amuzată Erica.
O privesc blocată cum dă să se apropie de mine, dar se oprește brusc și își trece mâna prin păr.
- Am auzit bine? Cum ai numit-o? Vocea masculină se auzea din spatele meu. Știam cine e, dar nu vreau să îl văd.
Ignor întâmplarea și o iau la pas de acolo în direcția opusă, dar sunt oprită la un metru distanță.
- Olivia, unde mergi?
Mă întorc spre el și îmi șterg lacrima din colțul ochiului. Ce vrei de la mine? Sunt un joc pentru tine?!
- Nu mi-am dat seama că ești tu, spun și îmi trec o mână agitată prin păr.
E ok, Olivia, trebuie doar să realizăm care ne este locul. Suntem prieteni, și nici asta foarte bine.
- Urcă, îmi face semn să îl urmez înăuntrul mașinii, dar eu rămân blocată o secundă.
Film de groază, îmi repet, bine că nu de dragoste. Mă simt de parcă am trăit într-o iluzie până acum. Chiar trebuie să dau cărțile pe față.
***
- A avut încredere prea ușor.
- În unii oameni e bine să ai încredere.
- Încrederea și așteptările doar dezamăgesc.
- Cred că nu vorbim despre film.
- Nu știu la ce te referi.
- Ești supărată pe mine? Ai o voce foarte acidă astă seară. Ți-a făcut ceva Erica? Și-a mărit ochii.
- Nu a avut când, ai apărut la timp.
- De ce o spui de parcă te-ar deranja, a zis-o precum un copil mic.
- Shin Yong Sun, îți place să fii salvatorul din filmele de dragoste? Nu crezi că ai urmărit prea multe?
- De ce ajungem mereu la filmele de dragoste?
- Pentru că ceea ce se petrece între noi este ciudat, răspund tăios, articulând ultimul cuvânt.
- Ciudat? Credeam că îți pare amuzant, pe mine mă încântă când ești prin preajmă, spune și își dă scaunul de la mașină pe spate.
- De ce? întreb încet.
- Îmi amintești de dramele coreene, îmi șoptește aproape de ureche.
- Ce vrei să spui? Sunt ca o dramă pentru tine? Pufnesc amuzată.
- Îmi ridici multe semne de întrebare, îmi zâmbește.
Îmi dau ochii peste cap exasperată. În seara asta parcă fiecare vorbește pe limba lui.
- Ce-ar fi să continuăm să ne uităm.
- Dacă ai terminat de vorbit, acesta pornește filmul.
- Vrei să spui că nu te poți concentra din cauza mea?
- Exact asta, îmi atragi prea mult atenția, spune și îmi face cu ochiul.
Îi pun palma la ochi.
- Atunci nu mă mai privi.
- De ce? Vreau să o fac, îmi dă mâna la o parte, dar nu îi dă drumul.
O retrag din strânsoare și pornesc filmul. Care e problema lui? Dacă se comportă astfel, o să cred că mă place.
- A fost un film prost, spun odată ce se termină.
- De data aceasta suntem de acord.
M-am uitat pe geamul mașinii, amintindu-mi unde suntem. Avem mașina parcată lângă un lac, afară este beznă și noi tocmai am terminat de vizionat un film horror.
- Eu ies, am spus și mă dau jos din mașină. Propun să ne plimbăm, zic, odată ce ajunge lângă mine.
- Propun să ne punem pe o bancă și să povestim.
Am fost de acord, așa că ne-am așezat pe prima bancă care ne-a ieșit în cale și am aruncat cu pietre mici în lac.
- Poate rănești o broască.
- Nu o voi răni, spun și mai arunc una.
Acesta mă prinde de mână, iar eu scap piatra pe jos. Noroc că este beznă, deoarece simt căldură în zona obrajilor.
- Povestește-mi despre tine.
- Tu ai venit cu ideea, așa că tu să începi.
- Primul lucru: ești încăpățânată. Notat.
Am așteptat să înceapă, și parcă mă lua puțin frigul, dar nu l-am lăsat să observe. M-am așezat picior peste picior și l-am privit până a  început să vorbească.
- Am 24 de ani, sunt singur de doi ani, am o pisică, locuiesc cu un prieten-
L-am oprit.
- De ce sună de parcă suntem la o întâlnire pe nevăzute.
- Sunt sigur că nu ai fost la vreuna, surâde acesta.
- Poate că nu, dar îmi sună "robotică" treaba.
- Robotică? Nu cred că este un cuvânt potrivit.
- Crezi ce vrei, dar tu ești actorul aici, ar trebui să înțelegi la ce mă refer, mă prefac rănită.
Acesta îmi pune mâna pe cap și îmi mângâie scurt părul.
- Să te auzim pe tine.
- Ăă, termină tu de zis primul.
- Nu ai nici o idee, a râs acesta.
Am râs și eu. Chiar nu aveam.
- Deci ai o pisică?
- Se numește Betty și are cinci ani. Este albă cu gri și adoră fursecurile.
Vorbea cu atâta drag despre ea, încât îi sclipesc ochii.
- Ai vreun animal?
Am zâmbit.
- Am avut un hamster până acum doi ani. Dar nu am mai luat nici un animal mai apoi.
- Dar cineva atât de ocupat ca tine, cum putea avea un animal? Spune amuzat.
- Este mai bine să fiu un om ocupat, îi zâmbesc.
- De ce?
- Nu ai timp să te gândești prea mult la tâmpenii, spun amuzată.
- De ce nu ieși să te distrezi cu prietenii tăi? Ce spui de asta.
- Am o singură prietenă, iar momentan nu îmi răspunde la telefon, am zis încet.
- Oh, nepoata regizorului, și eu care am crezut că ne-am împrietenit. Uite, spune îmi întinde mâna.
Dau mâna cu el.
- Eu sunt Shin Sun, celălalt prieten al Oliviei, îmi pare bine.
Am început să râdem amândoi, ca mai apoi să îi ciufulesc părul. Nu știu de ce am făcut-o, cert e că s-a simțit foarte bine. Are părul moale.