20

1 0 0
                                    

Am spulberat cutia cu totul și am vrut să o iau la fugă, când una dintre fete m-a prins de braț. M-am făcut moale ca gelatina și am închis ochii. Ce se va petrece acum?
- Unde crezi că pleci?
Am început să tremur când aceasta a dat să mă trântească pe jos. În ultimul moment s-au auzit niște pași în dreptul ușii și ele au fugit pe cea din spate, eu rămânând înmărmurită în mijlocul camerei. Când să am timp să fug și eu?
Am rămas pe loc, simțindu-mă în ultimul fel.
- Olivia, te cheamă domnul regiz- Kitty nu și-a putut termina fraza, căci a amuțit când m-a observat. Parcă imediat am revenit în simțiri și am luat-o la fugă pe ușa din spate. Fetele de la recuzită erau probabil acolo, dar nu a mai contat. Am fugit  cât de tare am putut până în cea mai apropiată stație de autobuz. Nu m-am putut gândi la joburile mele, la faptul că aveam ghiozdanul acolo și nu puteam composta călătoria, în momentul acesta mă durea atât de tare faptul că am fost înjosită în fața oamenilor, și nu doar azi. Am început dintr-o dată să plâng, stând pe ultimul scaun din autobuz, lângă geam. Probabil cineva a tresărit când a auzit un icnet de genul în plină zi, dar nu asta conta. Nu mai vreau să mă întorc în locul acela, nu vreau să mai fiu ironizată. Nu am făcut nimic greșit, dar în momentul acesta mi se părea că doar greșeli am făcut. Mi-am dus mâna la frunte, cu o oboseală cumplită, și nu doar fizică. Trebuie să fac o baie.
Și fix asta am făcut când am ajuns acasă. Apa era de un albastru deschis. Deși a fost simplu să o scot din păr, nu-mi puteam stăpâni lacrimile. Am alunecat într-un colțișor al băii și mi-am înnecat amarul acolo.
Am lăsat un mesaj șefei mele să o rog să îmi dea liber două zile, pentru că nu mă simt prea bine. Și, deși a fost pe ultim moment, aceasta a fost de acord deoarece știe ce haos s-a iscat ieri. Eu care credeam că ziua de ieri a fost rea, dar cea de azi le întrece pe toate. Dacă ăsta era semnul pe care trebuia să îl primesc pentru a schimba ceva, atunci asta să fie. Dar poate mâine.  Gândesc asta și merg să mă dau cu fond de ten, pentru că ochii mei prea vineți sigur vor ieși în evidență, ceea ce nu caut. Mi-am luat masca, am apucat niște bani din casă și am luat-o la picior spre terasa pe unde beau alcool de obicei. Oamenii care se uitau curioși la mine îmi confereau anxietate. Îmi mângâiam brațele cu palmele, până când am decis să le las acolo nemișcate.
Molly, chelnerița de la terasă tocmai îi lua comanda unui client, când m-a observat și s-a oprit din scris. M-am așezat la o masă mai retrasă, deși era destul de plin pe aici, și în momentul în care a venit Molly, am luat decizia de a nu mai bea acolo.
- Sunt prea mulți oameni, dă-mi trei sticle de bere și îmi iau tălpășița.
Aceasta s-a uitat la mine tristă și s-a conformat. 
Mă uitam în toate direcțiile speriată, de parcă, dacă îmi voi da masca jos, toți acești oameni mă vor batjocori.
Mi-am luat berile la sticlă de sticlă și am desfăcut-o pe prima. Este încă foarte cald și glomerat, totodată.
De abia pe la a treia sticlă, am simțit că mă ia o ușoară amețeală. Atât de neașteptată, încât îmi imaginam că mă claxonează o mașină.
- Dă-te din drum! S-a auzit tare și m-am speriat.
- Care e problema ta? Nu ai loc? Am țipat, clătinând sticla de bere dintr-o parte într-alta.
S-a auzit ușa mașinii trântindu-se agresiv, ca mai apoi bărbatul să apară fix în fața mea.
- Nu, tu ai o problemă!
- Da, tu ești aia, mă răstesc, te crezi important? Toate vorbele ieșeau pe gura mea negândite pur și simplu, așa că mâine sigur o să regret partea asta. Dar ce nu e de regretat până acum?
Acesta și-a dus o mână la frunte și apoi m-a privit insistent, apucându-mă brusc de mână. M-a tras agresiv de aceasta până pe trotuar.
- Dă-mi drumul! Cine te crezi?
- Vocea ta îmi pare foarte cunoscută, spune și mă dezechilibrează când ajung pe margine, așa că mă trezesc pe asfalt.
- Ce crezi că faci?
Nici nu am observat când în spatele mașinii de pe avarii s-a oprit o alta, iar un bărbat a venit în fugă lângă mine ajutându-mă să mă ridic.
- Nu fac nimic, omule, doar i-am arătat unde îi este locul.
Asta a sunat atât de ofensator, încât mi-am desprins mâna din strâmtoarea ușoară a lui Shin Sun, și l-am privit pe bărbat încruntată.
- Oricât de deranjant ar fi un om pentru ceilalți, locul lui nu va fi niciodată la pământ! Desigur, în mintea mea a sunat foarte clar totul, dar în realitate m-am bâlbâit de aproape nu mă înțelegeam nici eu.
- Să mergem, mi-a luat bărbatul asiatic sticla din mână și mi-a apucat palma. 
M-a dus până la mașina lui, deschizându-mi ușa și m-a ajutat să intru.
- E plin de nebuni, s-a auzit în spatele nostru.
Mă uitam la privirea serioasă a bărbatului care a apărut imediat ce a pornit motorul.
Mi-am șters lacrimile cu degetul arătător și am tras aer în piept.
- Ce a văzut Kitty mai exact? a început acesta, privind drept înainte. Dar maxilarul lui era încleștat, așa că mi-am dus degetul până la obrazul său, împungându-l ușor.
Mi-am retras mâna când l-am observat că s-a întors spre mine inocent. 
Am rămas cu mâna în aer pe moment, dar i-am zâmbit scurt.
- Ești foarte serios, oftez și mă întorc cu fața spre geam.
- Ți-au făcut ceva?
Mă lua cu fiori doar când mă gândeam la asta, dar să îi povestesc cât de slabă și neajutorată m-am putut simți.
- Vreau doar să uit, i-am spus.

Ca într-un film de dragosteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum