Ca într-un film de dragoste

35

Au mai trecut câteva zile, iar întâmplările precedente nu mai sunt atât de apăsătoare, ceea ce mă bucură. M-am mai văzut de vreo două ori cu Shin Sun, reușind să îmi aducă zâmbetul pe față.
Pentru astăzi aveam o misiune. Trebuie să merg la mama mea căci are să-mi dea un colet pentru unchiul meu și totodată să iau banii pe cât am lucrat. Dacă am norocul să fie cât am nevoie, nu va mai fi necesar un alt job part-time.
Stau în fața ușii cu sfială, neștiind cum să mă comport. Mama mea se uită la televizor și din câte știam de la ea, o făcusem de rușine. Noroc că nu prea multe persoane știau că suntem rude.
Am ciocănit în ușă de câteva ori și doar am așteptat.
- Olivia, ai venit, mă întâmpină mama cu o privire neutră.  Probabil nici ea nu mai știa ce să creadă referitor la situația mea.
- Da, am venit, las privirea în jos.
A fost atât de neașteptat să mă îmbrățișeze, încât am rămas înmărmurită. De abia când s-a desprins de mine mi-am revenit. Și-a șters o lacrimă fugitivă și m-a privit cu o încercare de zâmbet.
- Îmi pare rău pentru ceea ce ți-am spus. Nu faci familia de rușine în niciun fel. Nu e vina ta, spune și își mai șterge o lacrimă.
Mă abțineam să nu plâng și eu, până acum nu mi-a mai vorbit niciodată în felul acesta. Aproape că nu o recunosc.
- Ce porți? Cum poți ieși din casă cu porcăria asta?
"Porcăria asta" este o rochie pe care chiar ea a creat-o în adolescență.  O rochie roz cu sclipici și cusături în formă de floare.
Ea era mama mea.
- Trebuie să o arunci, spune serioasă, iar eu o privesc amuzată, ștergându-mi o lacrimă.
- Nu o voi arunca. Acum spune-mi pentru ce am venit.
- Intră, îmi face semn să o urmez și îmi pune în brațe o sacoșă. Sunt câteva colete pentru unchiul tău, le-a comandat pe adresa mea, m-a informat.
- Înțeleg, în cazul ăsta, am plecat, spun timidă.
- Ai grijă de tine.
Am plecat de acolo foarte zdruncinată, căci aveam o varietate de stări în același timp. Mama s-a schimbat. Oare lucrurile vor merge mai bine pentru mine acum?
Pe drum, aveam încă impresia că oamenii mă privesc insistent, sau că îmi fac poze, dar mi-am văzut de drum mai departe.
Am salutat paznicul de la intrare și am oftat zgomotos, pășind înăuntru.
N-am salutat pe absolut nimeni, până când am dat de Shin Sun, care vorbea destul de apăsat cu un bărbat. Știu că îl mai văzusem pe aici, dar niciodată nu am înțeles care este rolul său.
- Olivia, l-am auzit de-o dată.
Am clipit timidă și l-am privit.
- Hei!
Acesta m-a îmbrățișat brusc și mi-a ridicat starea de spirit mai sus decât m-aș fi așteptat. L-am mângâiat ușor pe spate și am realizat brusc unde sunt. În clipa următoare m-am desprins de el și i-am zâmbit.
L-am văzut pe bărbatul de mai devreme venind spre noi și am crezut că vrea să-și continue discuția cu Sunny, dar nu a fost așa.
- Bună ziua, numele meu este Brice Nong, întinde mâna, iar eu îl privesc pe Shin Sun confuză.
- Este managerul meu, zâmbește.
Mă fac roșie în obraji și dau mâna cu acesta.
- Olivia Luss, încântată, mă prezint și îmi retrag mâna.
- Ce te aduce pe aici?
Atunci îi arăt punga din mână stângă.
- Trebuie să îi dau asta regizorului.
- Aici erai, aud glasul unchiului meu brusc și mă întorc spre el. Nu știam ce îți ia atât.
A rămas neschimbat.
- Poftim, îi întind punga, iar el scoate din buzunar un plic pe care mi-l pune în palmă.
- Yong Sun, în câteva minute începem. Acesta dă din cap și mă privește din nou.
- Eu trebuie să, îi fac semn spre ieșire, căci îmi uitasem vorbele pe drum și le fac cu mâna.
***
- Bună, Olivia, o aud de-o dată pe prietena mea și simt că trebuie să mă ridic în picioare.
Roșcata, la cele 50 de kilograme pe care le avusese ultima oară, acum arăta de parcă are și mai puține. Este palidă și îngândurată. Am simțit nevoia să îi ofer o îmbrățișare, pentru că astăzi parcă este ziua destinată lor.
Voiam să-i povestesc despre ce s-a mai întâmplat în viața mea, de faptul că mă simțeam în sfârșit mai bine, dar nu am putut.
- Ce ai pățit? O întreb când mă desprind de ea. Arăți de parcă tocmai ai ieșit dintr-o relație care te-a distrus, glumesc, dar aceasta nu era prea amuzată.
- Poți spune și asta, zice și se așază.
Comandăm câteva sticle de bere și povestim despre cum a ajuns aceasta în starea asta.
- Am avut o relație de prietene cu beneficii cu Sabina, doar că eu am vrut să mă apropii de ea și în alt mod. Doar că, fiecare semn care semăna cu o relație romantică era pentru ea ca un atac la persoană.
- Mersi, îi spun lui Molly, și îmi savurez berea.
- Într-o zi, mi-a spus că îi fac crize de gelozie și ea s-a săturat.  A tot făcut exces de fraza "nu e nimic între noi", știind că eu aș vrea să fie mai mult de atât. Toată relația noastră a fost un du-te vino, era când drăguță, când foarte acidă. La scurt timp nu a mai vrut să fim nici prietene cu beneficii, așa că asta m-a dărâmat. 
Mi-a povestit totul atât de pe scurt, încât simțeam nevoia de mai multe detalii. De abia băusem din bere un sfert și voiam să umplu acel gol al conversației, dar simțeam că ar fi prea mult să îi cer asta.
Am ascultat-o cât timp a avut nevoie și după am condus-o până acasă.
De abia când am plecat și eu spre casa mea, mi-am verificat plicul cu bani din buzunar.
La fiecare hârtie numărată îmi creștea adrenalina. Dar reușisem, aveam exact cât îmi trebuie pentru scoala de dans. Ce bucurie!