Ca într-un film de dragoste

8

Am plecat de la cel de al doilea job cu moralul la pământ. Din fericire, în ultima oră am stat pe lângă regizor, cu scuza că fetele de la recuzită nu au nevoie de ajutor.
Mi-am șters o lacrimă și am continuat să mă strecor printre oameni. E foarte mare înghesuială lunea. Aproape că mă doare capul fiindcă rămân fără aer.
Fir-ar!
Îmi amintesc brusc că nu i-am luat autograful lui Shin Sun pentru colega mea. Mă opresc, și las oamenii să treacă pe lângă mine. În timpul acesta încerc să-mi dau seama ce este de făcut. Mă uit la ceas și constat că nu mai am timp de așteptat, așa că o iau la fugă și mă gândesc la o scuză bună. Sper doar că nu va trece pe la librărie.
- Olivia, Olivia, vine Cristal lângă mine imediat ce mă vede intrând pe ușă.
- Da?
Aceasta întinde mâinile și doar așteaptă.
- Ce dorești?
- Autograful! L-ai luat, nu?
- Ah! Fir-ar să fie! Am uitat complet. Mă prefac cât de bine pot, iar aceasta se întristează și merge pe scaunul de birou.
- Îmi pare rău, data viitoare nu voi uita.
- Sigur, nu-i nimic.
Cum să ceri autograful cuiva care te ignoră?
- Cristal, te cheamă șefa, apare Biss de nicăieri cu zâmbetul pe buze.
Fata pleacă, iar eu îi fac semn lui Biss să rămână în cameră cât merg să-mi duc ghiozdanul.
- Orice pentru tine, glumește acesta.
Când revin găsesc mare coadă la casă. Merg repede să îl ajut pe Biss și terminăm totul în timp util.
- Ia-ți animalul de pe mine, femeie!
- Nu vă poate face rău, e bătrân.
Ajung în camera de unde se auzeau zgomotele și observ un câine de talie mică ce era tras de lesă departe de un om speriat. Cred că glumești. 
- Mă scuzați, spun și observ animalul cum vine lângă tenișii mei și-și face nevoile.
- Nu, nu, nu! Scutur picioarele, dar nu are nici un sens, mirosul deja se prinsese în aer.
- Nu aveți voie cu animale aici! o spun pe o voce puțin agitată și reiese că țip.
- Cum puteți țipa la un client?! Vreau să vorbesc imediat cu șeful dumitale.
Îmi duc mâna la cap exasperată.
- Doamnă, câinele acesta tocmai s-a urinat pe încălțările mele.
- Și ia asta ca pe o răsplată pentru cum vă comportați cu clienții, țipă femeia, ca mai apoi să plece.
Cred că glumești. Eu ar trebui să fiu cea înfuriată.
Celelalte ore petrecute în librărie au fost într-o pereche de papuci de casă, oferiți de șefa mea după povestea auzită. Mi-a spus că trebuia să o chem pe dânsa să vorbească, dar e mai bine că nu am făcut-o, pentru că ar fi ajuns să se enerveze.
Am reușit într-un final să o iau pe drumul spre casă, moment în care am primit un telefon neașteptat de la unchiul meu.
Acesta mi-a spus că în seara asta el și o parte din oamenii de la job vor merge să petreacă. Este ziua nu știu cui de acolo și a chemat pe toată lumea. Am vrut să refuz, dar unchiul meu nu a vrut să audă de asta.
Și așa am ajuns eu acasă, m-am schimbat rapid într-o rochie neagră, largă, o pereche de teniși și am luat-o la fugă spre locația indicată în mesajul de la regizor.
- Bună seara, salut la intrare și mă fac nevăzută prin mulțime.
Nu mă aștept să fie amuzant, chiar deloc.
Iau paharul de șampanie primit la intrare. Nu, rectific, "paharele", și îl caut cu privirea pe regizor. Îl observ cum râde alături de niște bărbați, așa că mă așez la o masă mai retrasă. Cer să mi se aducă niște vin, iar de acolo distracția a început să pună stăpânire pe mine.
Pentru început, am dansat, înconjurată de oameni cu care nu vorbeam în mod normal. Printre aceștia erau mulți care mă știau după porecla mea nesăbuită, dar nu-mi mai păsa.
Tenișii mei nu erau atât de comozi pe cât mă așteptam, așa că m-am descălțat. Iar când amețeala îmi crease o stare profundă de bine, nu îmi mai găseam încălțările.
Le-am cautat prin locuri pe unde nici nu fusesem. Totul părea de prisos, când m-am gândit să le caut în coșul de gunoi de afară. Și ce să vezi, tenișii mei erau acolo; albi, rupți și cu talpa găurită. M-am lăsat pur și simplu pe bordura de lângă și am început să plâng. Purtam în mine atâta frustrare, încât eram sigură că pe interior arătam exact ca tenișii mei.
- Vrei?
Mi-am luat mâinile de la ochi și l-am observat pe Shin Sun cu o țigară în mână.
Am dat din cap negativ și mi-am șters lacrimile.
- Trebuie să plec, spun amețită și încerc să mă ridic, dar acesta mă prinde de mână.
- Desculță?
Și atunci îi arat încălțările mele, explicându-i că habar nu am cum au ajuns așa.
Acesta oftează puternic și se pune pe vine.
- Urcă.
- Ai înnebunit? Nu ești obligat să faci asta. Sunt amețită, dar nu îndeajuns pentru a accepta.
- Și o să mergi desculță? Ți-e mai convenabil?
Avea dreptate. Era cea de a doua pereche de teniși distrusă astăzi.
I-am făcut semn să stea din nou aplecat și doar m-am suit pe spatele său, ducându-mi mâinile în jurul gâtului. M-am certat mai apoi. 
- Mă simt ca într-o comedie romantică, spun adormită, spărgând liniștea.
- Îți plac comediile romantice?
- Printre alte genuri. Dar ție?
- Îmi plac. Dar îmi fac cu ochiul și filmele cu final trist.
- Nu, pe acelea nu le suport.
- Te las aici, glumește el, iar eu încep să râd și îi dau indicații legate de direcție.
Îmi clatin picioarele mai apoi, răcorindu-le.
- Mă simt atât de departe de pământ, oftez și mă uit în jos.
- Nu ai observat că sunt înalt?
- Nu ai observat că nu mă interesezi?
Acesta a surâs.
- E reciproc să știi.
- Ce sport ai făcut?
- Poftim?
- Haide, doar nu ești înalt de la sine.
- Ești tu prea scundă.
L-am tras puțin de păr.
- Ce crezi că faci? Spune și își întoarce gâtul. Dar fiindcă capul meu era lângă gâtul său, a părut că i-am oferit un sărut pe obraz.
M-am înroșit.
- Nimic, spun agitată și continui să îi dau indicații.