Ca într-un film de dragoste

22

Era un haos teribil în jurul meu, nu mai țineam pasul. Nu a durat mult și bărbatul în negru a venit la mine, imediat ce l-a amenințat pe Joe că dacă se mai apropie de casa aceasta cheamă poliția.
După voce am conștientizat imediat cine este și îmi era rușine de situația în care mă aflam. Voiam să intru în pământ, să mă ascund de toți și toate, să nu mă mai atingă nimeni niciodată.
Joe a fugit pe ușă cât a putut de repede.
- Olivia, s-a așezat pe vine lângă mine, ți-a făcut ceva? Te doare ceva, sau... spune ceva, orice. Era panicat, citeam din vocea sa, iar asta mă făcea să mă simt și mai rău. Shin Sun, ce cauți la mine? De ce ai văzut asta și de ce m-ai salvat? Mă vei înjosi și tu?
Am început să plâng mai tare la gândul acesta. A urmat mai apoi un moment demn de filmele romantice. Shin Sun m-a ajutat să-mi desprind mâinile de genunchi și să mă ridic. A vrut să mă așeze pe pat, însă mă simțeam atât de neajutorată și speriată încât l-am îmbrățișat. Atât de strâns încât corpurile noastre parcă deveniseră unul. De parcă un copil mic se pierduse de mama lui, iar când a găsit-o a vrut să se asigure că nu o va mai pierde. Acesta mi-a mângâiat ușor părul cu o mână, iar cu cealaltă mă strângea la piept.
- Olivia, nu fug, a spus și m-a sărutat în creștetul capului.
De-o dată am revenit la realitate, parcă trezită din spaimă cu multă confuzie.
M-am desprins ușor de el și l-am privit rapid, apoi mi-am dus mâna la cap și mi-am trecut o șuviță de păr după ureche. Îmi e rușine.
- Î-îmi pare r-rău, m-am bâlbâit. Nu cunoșteam modul în care mă privește, știam doar că o face.
- Nu ai de ce. Ai avut noroc că am venit să-ți aduc ghiozdanul, spune și arată spre rucsacul de lângă ușă. Salvarea mea. Îi sunt datoare enorm...
Mi-am șters lacrimile și m-am așezat pe pat, el a făcut același lucru.
- De cât timp se întâmplă?
- De când e agresiv? Mi-am dres glasul.
A înclinat ușor din cap.
- A făcut asta doar de câteva ori cât timp am fost împreună. Dar au fost lucruri minore. Nu știu ce s-a întâmplat cu el după despărțire. El mi-a dat papucii. Am oftat lung. Chiar m-a înșelat, am spus încet.
- De ce nu îl reclami la poliție?
- Nu vreau să îi fac rău, am spus, ca mai apoi să îmi dau seama cât de nepotrivit suna.
- Nu vrei, dar de unde știi că va înceta? Ai vreo urmă de lovitură? M-a privit curios din cap până în picioare.
M-am simțit de-o dată anxioasă.
- Nu, nu am, oftez, din fericire.
Acesta a rămas puțin pe gânduri.
- Am o idee. Poți pune camere de filmat în casă, iar dacă...
L-am oprit.
- Stai puțin, să ne înțelegem, chiar nu vreau să îi fac probleme. Sunt sigură că va înceta.
Acesta și-a dus o mână la frunte, ca mai apoi să îmi zâmbească.
- Să sperăm că ai dreptate. Dar pentru siguranța ta, te voi duce și lua cu mașina de la filmări.
- Nu, am răspuns foarte atacată, eu nu mă întorc acolo, spun și îmi iau pătura de lângă mine și o duc la piept. Nu mai lucrez pentru unchiul meu.
Shin Sun a făcut ochii mari. A dat să spună ceva, dar parcă fraza i s-a pierdut prin minte așa că doar m-a privit zâmbind politicos. Ce se întâmplă cu ziua aceasta?
- Cred că ar trebui să te odihnești, ai avut niște zile încărcate. Dacă nu ești bine, pot rămâne. Poate sună nepotrivit, dar...
L-am întrerupt din nou:
- Sunt bine, nu îți bate capul, am încercat un zâmbet, dar nu cred că mi-a ieșit.
- În cazul acesta, spune și se ridică, încuie bine ușa și ai grijă. A mers până în pragul ușii, și după ce și-a terminat fraza, a plecat.
Am clipit de câteva ori și l-am privit cum pleacă.
M-a luat brusc teama, așa că m-am dus spre ușă să o încui.
Am mai plâns puțin, căci la scurt timp am rămas fără lacrimi și m-am pus să dorm, asta după ce mi-am dat de câteva ori cu apă pe față. Reflexia feței mele mă determina să îmi amintesc de cât de neajutorată am fost zilele acestea.
Mi-am strâns pătura la piept atât de tare, încât îmi era frică că o voi rupe.
De ce a fost Shin Sun atât de prietenos? Să lăsăm asta. De ce l-am îmbrățișat? Nu este bine deloc. Sper să nu apar iar la televizor, Dumnezeule!
Mi-am făcut un ceai. Am înțeles că în anotimpurile calde este bine să bei băuturi fierbinți.
În timp ce îmi puneam pliculețele în ibric, mi-am dat seama cât de speriată sunt încă. Lingura a căzut pe jos și a răsunat în toată încăperea. Sunt încordată. Mi-e frică de propria mea casă. Mi-e frică de petele albastre de vopsea și de faptul că Joe ar putea intra peste mine. Mi-e frică să nu apar iar la televizor și de momentul în care voi ieși din casă fără mască. În orice clipă videoclipul cu mine înjosită poate apărea în direct și ceilalți să considere că am primit ce meritam.
Sorbeam ceaiul cu o durere insuportabilă de cap. Dacă nu era Shin Sun azi, nu știu ce s-ar fi ales de mine. Cum aș putea să-i mulțumesc oare?
Dar nu va fi rău pentru el dacă va sta în preajma mea? Oamenii ar putea în orice moment să-i facă și lui viața grea. Doar mă cred vinovată de neliniștea actorilor. Însă ceea ce nu știu ei, e cât de greu mi-a fost mie să stau într-un loc unde am fost nedorită.
Poate că Shin Sun a vorbit cu Kitty și cu actorii de acolo, dar asta nu exclude faptul că nu poate nimeni explica întregii lumi că eu nu sunt așa de vinovată pe cât pare. Doar nu va apărea la televizor pentru banalitatea asta.