Ca într-un film de dragoste

23

Răceala mi-a trecut într-un final, la fel și zvonurile despre incidentele de pe platou, cel puțin eu nu mai auzisem nimic pe la librărie.
Trei zile de când nu am mai văzut nici un actor, regizor, scenarist, etc și totodată de liniște. Nu mai port masca, și cu toate acestea nu mă arată nimeni cu degetul. Șefa mea nu m-a dat afară, ba chiar mi-a spus să rămân puternică și să mă axez pe mine, ceea ce și aveam de făcut. 
Acum sunt în pauza de masă și mă concentrez pe sentimentul ce pusese stăpânire pe mine. Risa nu mai dăduse nici un semn de ceva vreme, iar pe Sabina n-o mai văzusem în ultimul timp. Joe m-a speriat teribil ultima oară, la fel și incidentul cu fetele de la recuzită. Parcă dispoziția mea era din ce în ce mai proastă. Fumez mai mult și mă enervez din orice. Sunt stresată și mai că aș bea ceva.
- Olivia! Tresar brusc și scap cartea din mână pe jos.
- Da? Îl privesc confuză pe Biss.
- La ce te gândești?
- La nimic. De ce?
- Te-am strigat de trei ori.
- Îmi pare rău, spun și mă aplec după carte.
Dar aceasta nu a stat mai mult de câteva secunde în mâna mea, căci cineva și-a trecut brațul după gâtul meu, poposindu-și-l pe umărul drept, iar acțiunea în sine m-a panicat.  Mi-am înălțat ochii spre persoana de lângă mine, rămânând uimită.
- Nepoata regizorului, încă ești dată dispărută.
Îi dau mâna ușor la o parte și îl privesc.
- Și așa o să rămân. Ce cauți aici?
- Aștept să plecăm.
Clipesc confuză și rămân gânditoare. 
- De ce aș merge cu tine?
Mă încrunt la el și așez cartea pe raft.
- Unii ar da orice să fie în locul tău, o spune teatral, ceea ce mă face să clipesc.
- Hei, ciudatule, ea nu vrea să meargă cu tine, poți înțelege? intervine Biss pe neașteptate. 
Shin Sun a zâmbit, cel puțin asta am presupus, căci purta mască.
- Ne vedem curând, spune și pleacă.
Asta a fost mai rapid decât mă așteptam. Mă pregătesc de plecare, îmi iau la revedere și părăsesc incinta. Din fericire, Shin Sun nu era prin preajmă. Cel puțin asta am crezut, dar acesta a sărit brusc în fața mea de după colț și m-a panicat teribil.
Mi-am dus o mână la piept și l-am privit de parcă urma să îl ucid. Nu este momentul de glume. Dar acesta râdea cu gura până la urechi. Și poate sună nepotrivit, dar e pentru prima oară când râsul cuiva mă face să tresar. De data aceasta nu mai avea masca.
- Shin Sun, ce vrei de la mine? Nu suntem prieteni, nici măcar amici, dar tu ești prea amabil. Nu ai nici o obligație față de mine. Să știi că oricine l-ar fi anunțat pe regizor de faptul că erai leșinat, nu doar eu.
Acesta și-a afundat mâinile în buzunare și m-a privit într-un mod pe care nu l-am înțeles. Era un zâmbet simpatic, dar parcă se gândea la ceva și doar incerca să mimeze.
- Ar suna nepotrivit să mă lași doar să îți stau în preajmă?
- Nu ai nici o intenție ascunsă?
- Nu am.
- Asta ar spune și cineva care are, spun și vreau să trec pe lângă el, dar vine repede în fața mea.
- Ok, prietenul tău are dreptate, sunt un ciudat. Nu îți transmit încredere și nici nu te pot minți, mi-ar plăcea să fim prieteni. Și poate că nu pare, dar pot fi un om de treabă.
- Shin Sun, te auzi? În ce film de dragoste te crezi? Eu nu sunt o vedetă, sunt chiar  cunoscută într-un mod negativ, să îmi stai în preajmă, înseamnă că îți condamni singur viața publică. Cum ai spus și tu, sunt multe persoane care te vor în preajmă, ești dorit de o varietate mare de oameni, este adevărat, dar eu nu mă enumăr printre ei.
Acestea fiind spuse, am adâncit un cuțit imaginar în singurul om care a încercat să aibă încredere în mine deși nici nu mă cunoștea, dar nu puteam să îi distrug cariera. Mi-ar plăcea să fim prieteni, poate că foarte mult, dar eu am o imagine negativă printre oameni, nu o pot înrăutăți și pe a lui.
- Olivia-
- Dispari, ok? Doar pleacă, mă întorc spre el și o spun mergând cu spatele. Fiecare are propriul său drum, iar eu nu vreau să am legătură cu al tau.
Cred că demonii mei interiori au râs copios când mi-au auzit replicile din seara aceasta. Acum poate va pleca, căci eu sigur o voi face. Mai bine zis, am alergat cât de tare am putut, căci vinovăția a ținut să își lase amprenta pe chipul meu. Shin Sun, te rog, să nu mă mai urmărești, ai o viață înainte, iar eu doar o incurc. Poate sună dramatic, dar ultimele zile m-au făcut să mă văd atât de mică și vinovată, încât starea mea parcă este un abis.
Simțeam nevoia să îmi limpezesc mintea și cum puteam să o fac mai bine decât cu ceva de băut? Așa că  am urcat rapid pe trotinetă și am luat-o spre cel mai îndepărtat magazin pe care îl știam. De parcă zvonurile nu ar circula destul de departe.
Însă, seara a început mai interesant decât mă așteptam. În drum spre sticlele de alcool, aproape m-am ciocnit de Trevor.
- Olivia?
- Trevor?
- Care-i treaba? Am auzit multe despre tine în ultimul timp. Ești bine?
Am oftat involuntar și l-am privit.
- Mergeai spre compartimentul cu, a făcut o pauză, înțeleg, nu ești bine. Vrei să bem ceva?
- Doar dacă vrei să bei cu o influență proastă.
- Ce bem?
Raftul cu vin ne-a făcut cu ochiul amândurora.
- Cred că ne ajungea o sticlă, a spus acesta în drum spre casa mea, cărând cele trei sticle de vin pe care pe care le cumpărasem.
- Crede-mă, nu, i-am zâmbit.