Iubirea cere sacrificii

15.M-am saturat.

   Ana: Bun, vreau ce mi-ați adus.
   Bianca:Sunt la Armando.
   Ana: Armando,te rog sa mi le dai.
   Armando: Dacă te întorci acasă.
   Ana: Ok, plec. Îmi fac rost singura.
   Bianca: Ana, stai.(  am luat pușcă de la Armando și i-am dat-o Anei)
   Ana: Mersi, ne mai vedem, poate.
   Bianca: Hai acasă,te rog.
   Ana: Nu am casă.
   Franco:Ba da, casă ta e unde stam noi, noi suntem familia ta.
   Ana: Franco, sa vin acasă sa ma spionezi și sa nu pot face nimic?
   Franco: Ana, îmi pare rău, am greșit, știu, te iubesc și îți vreau doar binele. Te rog, hai acasă.
    Ana: Frumos discursc, ne mai vedem.
         Ana povestește:
Am plecat. I-am lăsat cu ochii în soare. M-a durut ca i-am răspuns asa lui Franco, dar e mai bine asa. Am aflat unde este omul lui Alex. Acum ma îndrept spre hotelul la care se afla.
Am ajuns și m-am dat jos din mașină. Am urcat pe acoperișul de la firma de lângă și l-am văzut în pat. Intr-o fracțiune de secunda am trans. L-am nimerit direct în cap și am plecat.
M-am dus la hotelul la care sunt cazata, am făcut un duș și am adormit.
          Franco povestește:
Am văzut-o cum pleacă. Nu am avut ce sa fac, asa ce ne-am îndreptat toți spre casa. M-a uimit ca omul Anei, este Andrew, dar n-am zis nimic. Am ajuns acasă și ne-am dus în living.
   Bianca: Stai liniștit, o sa se întoarcă.
   Franco: Nu pot sa știu ca e plecata. Nu pot sa ma gândesc ca sta la un hotel când are unde sa stea. Dar de unde are atâția bani? Ca nu a luat din casa.
    Bianca: Are mulți bani.
   Armando: De unde ?
   Bianca: I-am dat eu.
   Franco: Când și câți bani?
   Bianca: Când a plecat, i-am băgat în buzunar 5000 de euro.
   Franco: Dar nu lipsesc bani din casa.
   Bianca: Erau banii făcuți de mine, cât am fost plecata.
   Armando: Măcar se poate descurca, ceva timp.
   Bianca: Da.
       Ana povestește:
M-am trezit și am văzut ca este ora 03.00 și m-am hotărât sa ma întorc acasă. M-am urcat în mașină, după ce am plătit și am plecat. Am deschis poarta casei din telecomanda și am parcat mașină. Am întrat în living și toți erau acolo.
   Ana: Bună!
   Franco: Te-ai întors!
   Ana: Da, dar nu știu cât stau.
   Bianca: Cum adică?
   Ana: Nu pot sa stau undeva,unde nu sunt acceptat.
   Bianca: Ești o proasta. Treci și stai jos și zi dacă ti-e foame sa pregătesc ceva.
   Ana: Sunt proasta ca am venit aici.
   Franco: Sa nu mai zici niciodată asta.
   Ana:Ok, am uitat ca n-am voie sa fac nimic.
   Franco: Ana, încetează, nu e chiar asa. Îți vreau doar binele.
   Ana:Ok.
   Bianca: Deci îți fac ceva sa mananci ?
   Ana: Nu, ma hrănesc doar cu suferință.
   Bianca: Cum adică?
   Ana: Sa va uitat mâine dimineață la știri. O sa aflați.
   Armando: Ce ai făcut?
   Ana: Ce trebuia.
   Franco: Măcar te-a văzut cineva, dacă tot ai făcut ceva rău?
   Ana: Nimeni, eu știu ce trebuie sa fac și cum sa fac.
   Franco: Atunci e bine.
   Ana: Ma duc la culcare.
Am plecat în camera, doar ca la cât de obosita eram am încurcat camerele și am ajuns la Franco. Am adormit instant.